Love Is A Losing Game

Capitolul 1

Simt cum inima mi se rupe in doua. Parintii mei au inceput procesul de divort acum o luna si ,parca, tot raul din lume a cazut pe mine. Acum, sora mea mai mica , Beth , nu-si da seama de situatie, dar in curand presimt ca si ei o sa-i fie la fel de greu precum imi e si mie. Ma gandesc , de cateva saptamani cum ar fi fost daca tata n-ar fi trebuit sa consume alcool si sa dam totul in trecut , sa-l repar eu cumva. Poate ca asa a fost sa fie, asa mi-a fost sortit. Mama nu pare sa fie afectata deloc ,o inteleg in marte parte stiind cate lucruri a suportat pentru noi in casnicia ei cu tata. Poate va veni si ziua in care nu voi mai varsa lacrimi cand ma gandesc la tata. Deabia acum imi dau seama cat de mult tin la el si imi pare atat de rau ca nu i-am demonstrat mai devreme.

- Allison, hai la cina! striga mama .

Imi las pixul pe masa si ma indrept spre bucatarie. Casa noastra,in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata, este una modesta. Parca as vrea ,cumva, s-o iau cu mine in Londra , acolo unde ma voi muta cu mama si sora mea. Tata locuieste la bunici pana plecam noi de aici, dupa care toata casa ii va apartine numai lui. Imi vor lipsi momentele din ajunul Craciunului cand ne asezam toti la masa si mancam bunataturile preparate de tata , care nu prea gateste , dar de sarbatori facea o exceptie. Imi vor lipsi discutiile aprinse dintre sora mea si tata, care pe mine ma amuzau terbilil , deoarece Beth este inca mica si nu si-a insusit termenii mai complicati , dar ea tot ii foloseste. Imi vor lipsi noptile cand stateam toti in curte si priveam luna, in timp ce tata canta melodii compuse de el la chitara. Poate nimic nu s-ar fi schimbat daca tata ar fi inteles ca familia e mai importanta decat alcoolul.

- Allison ?! Ma asculti ? imi spune mama pe un ton rastit

- Aaa..da .

- Poti sa incepi sa-ti faci bagajul, pentru ca maine dimineata vom pleca. Biletele sunt la 8 dimineata, asa ca te rog sa nu mai stai pana tarziu .

Aprob, dand din cap, fara sa zic nimic.

- Deci... fetelor cum va simtiti? Spune mama , rupand tacerea.

In momentul acela, ridic capul si o privesc pe Beth , cu ochii ei mari si negri, care par atat de goi. Imi vine s-o iau in brate si sa-i spun ca totul va fi bine , dar stiu ca nu va fi asa. In ultima vreme , ne-am certat tot mai mult, parca s-a schimbat deodata. In curand sper ca totul va deveni la normal. Vom incepe o noua viata, una linistita, intr-un cartier mic din Londra. Mama a vrut sa schimbam tot, sa uite de orasul asta,tara asta care i-au adus numai nefericiri. Are si partea ei de dreptate, si s-a gandit la noi cand a luat hotararea asta. Poate ca am invinovatit-o prea mult in ultimul timp.

Fara sa-i raspund la intrebare mamei, ma duc in camera mea si imi pun toate amintirile mele pretioase in niste cutii banale.