Pace&haos

Capitolul 1

Era ora 8 dimineata iar eu inca dormeam. Avusesem seara trecută o petrecere cu cativa prieteni, fiind ultima zi din vacanta am zis sa ne distram si noi putin si am stat cam târziu, iar acum parca as fi vrut sa stau toată ziua in pat dar m-a trăznit un gând si mi-a venit sa imi bag capul in perne si sa urlu: era prima zi de facultate. De acum trebuia sa stau la cămin, departe de mama si de tata. Sper sa pot veni uneori in weekend la ei. Am ales sa dau la facultatea de medicina pentru ca totusi eram destul de buna la biologie si nu era cine stie ce. Ma intreb ce coleg de camera voi avea, sau colega. Sper sa am o colega totusi, m-as intelege mai bine cu o fata decat cu un baiat.
Vine mama si imi întrerupe gândurile:
-Kim! Scoala-te odata! E prima zi de facultate azi si nu vrei sa întârzii!
-Bine, mama, mai lasa-ma putin!
-Kim, daca nu te scoli acum nu iti mai cumpar mașina aia!
Chiar trebuie sa fie mama asa de convingătoare?
-Bine mama, ai câștigat.

Ma ridic din pat si ma duc sa ma spăl pe dinti, pe fata si apoi ma duc sa mananc niște cereale cu lapte. Nu prea am chef de facultate dar asta e. Dupa ce termin de mancat ma duc sa ma pregătesc. Mai am o ora la dispoziție deci imi caut niște haine dragute. Astăzi doar ne prezintă camerele si ne va tine directorul facultății un discurs plictisitor pe care nimeni nu il va asculta sunt sigura...pentru ca asa era si la liceu, iar dupa ne lasa sa plecam acasa ca sa ne împachetam lucrurile necesare, iar dupa aceea ne ducem la facultate si ne instalam. In fine...Aleg sa ma îmbrac cu o rochie putin mai sus de genunchi, alba, simpla cu o curea in jurul taliei. Parul mi-l pieptăn si il las desprins, iar pentru machiaj folosesc fond de ten, mascara si un ruj nud. Nu imi place sa ma machiez prea mult, imi place mai mult sa fiu naturală. Imi iau niște pantofi tot albi cu toc si un plic argintiu in care imi bag telefonul, un ruj si niște bani. O salut pe mama, pentru ca tata e deja la servici si plec spre facultate.

Gasesc cu ușurintă facultatea pentru ca totusi nu e chiar asa de departe...bine, de fapt glumesc, iau un taxi pentru ca mi-am luat pantofi cu toc si nu vreau sa ma doară picioarele. Odata ajunsă la facultate incerc sa imi fac loc prin multimea de studenți si sa imi gasesc cea mai buna prietena. Ea va fi la aceeasi facultate cu mine si am stabilit sa ne intalnim la intrare. Ma simt bine ca măcar o am pe ea printre toti necunoscuții astia. Nu stiu ce m-as face fara ea. O iubesc enorm de mult, imi e ca o sora, mai ales ca suntem cele mai bune prietene din clasa a cincea...stiu, nu suntem prietene de la gradinita sau din clasa intai dar totusi e ceva, adica sunt vreo 8 ani. E cea mai buna si nu as da-o pentru nimic in lume. In fine, sa lăsam chestiile siropoase. Ma uit dupa ea, dar nu o vad si ma gandesc sa o sun. Mult ii mai ia si fetei asteia sa răspundă la un amărât de telefon...
-Alo?raspunde intr-un sfarsit Taylor.
-Hei, Taylor! Pe unde esti? Ca ma uit dupa tine de vreo 10 minute.
-Ăă...Kim?
-Nuu ti se pare. Acum hai zi, unde esti?
-Ăăă...
-Ăă? Zi unde esti Taylor!
-Acasa...
Nu o mai las sa zica nimic pentru ca deja ma enerveaza, mereu întârzie, iar eu mereu o astept, dar ce sa fac...asa e ea si o iubesc dar tot o sa o cert.
-Acasa? Nu trebuia sa ne intalnim la facultate Taylor?
-Ba da Kim! Doar ca stii ca am avut aseară petrecerea aia si de dimineata m-am sculat târziu si acum plec de acasa...scuze, scuze, imi pare rau Kim!
-Bine, lasa scuzele, doar vino odata!
-Ajung in 10 minute.
-Bine.
Minunat! Astept dupa ea de 20 de minute, mai stau inca 10...n-are nimic. Vezi tu Tay!

Ma tot uit la ceas din minut in minut pentru ca sunt mai punctuală de felul meu si deja astept de o jumătate de ora dar asta e Taylor. Cu bune, cu rele o iubesc. Iar ea, profita de asta si întârzie. Dintr-o data simt niște brate care mi se aseaza in jurul gâtului si tresar putin dar cand ii aud chicotitul lui Taylor ma întorc spre ea si vad ca e îmbrăcata destul de simplu...se pare ca nu numai eu nu am niciun chef de facultate.