Capitolul 2

143 18 25
                                    

Cand am mai mare nevoie de Taylor sa ma ajute si sa imi spună cum sa rezist cu deșteptul asta ca si coleg de camera fix atunci nu răspunde...mda ce pot sa spun, astept.
Dupa vreo 5 minute in sfarsit raspunde:
-Ce? Stai!? Cu care el?
-Il mai stii pe deșteptul ala care m-a aruncat pe jos?
-Aham.
-Mda, ei bine, se pare ca e colegul meu de camera.
-Cee? Nu te cred! Săraca de tine, cat ghinion poti sa ai...imi pare rau, sincer.
-Mda, mai ales mie. Deci ce fac?
-Pai, in primul rand, ignora-l...nu il baga in seama si gata si habar n-am, vezi tu ce mai faci.
-Mda. Mersi Taylor...pentru nimic. Mai vorbim, pa!
-Pa Kim!
Imi las telefonul pe noptiera si incerc sa imi limpezesc gândurile. Pana la urma Tay are dreptate, nu sunt obligată sa vorbesc cu el si nici nu o sa o fac.
Închid ochii si incerc sa ma relaxez, chiar daca e dupa-amiaza, nu strica putina relaxare. Aud usa de la baie cum se deschide dar nu bag in seama, continui sa ma relaxez.
Dintr-o data simt cum pornește muzica metal fix in urechile mele si cad din pat. Cand ma ridic il vad pe boul de colegul meu de camera râzând. Nu pot sa ma abtin si ma duc la el si ii zic:
-Care e problema ta?!
-Scuze, te-am trezit?
-Nu dormeam, idiotule!
-Atunci ce faceai? Te gândeai la mine?spune si rânjește.
-Niciodata! Acum lasa-ma in pace si vezi-ti de treaba ta!!
Vreau sa ma duc inapoi in pat, dar simt cum ma prinde de mana si ma întorc cu fata la el.
-Ce mai vrei?
-Nu iti ceri scuze ca m-ai facut idiot?
-De ce as face-o?
-Pentru ca daca nu o faci, nu o sa te las sa dormi. Deci?
-Bine, spun si ma apropii de urechea lui. Nu imi pare rau pentru nimic, ii șoptesc.
Dau sa plec dar ii simt mâinile cum ma prind de talie si ma ridica pe umărul lui.
-Ce crezi ca faci?! Lasa-ma jos imediat!! Auzi? Lasa-ma!
-Daca tot nu iti pare rau, măcar sa iti para acum rau.
-Lasa-ma, te rog! Daca ma scapi, te omor!!
-Serios?spune si ma arunca pe pat, apoi se pune peste mine. Deci...acum iti pare rau?
-Nu si nu o sa iti cer scuze, asa ca lasa-ma in pace!
Se apleacă peste mine, apoi imi șoptește la ureche:
-Mai vedem noi, iubito...
-Nu imi spune asa, ii spun si il împing in piept.
-De ce?
-Deci, ca sa ne înțelegem. Tu nu te mai apropii de mine, da? Daca suntem colegi de camera, asta nu inseamna ca trebuie sa si vorbim. Deci tu iti vezi de treaba ta si eu de a mea. Si nu imi mai spui in viata ta iubito! Ne-am inteles?
-Si de ce as face ce imi zici tu? Nici tu nu ti-ai cerut scuze de la mine.
-Care e problema ta? Nu imi cer scuze, pentru ca esti un idiot! Si daca nu ma lasi in pace o sa ii cer directorului sa ma mute in alta camera cu cineva mai normal si gata.
-Bine, bine. Apropo, eu sunt Cam, spune si imi întinde mana.
-Si? Ce sa iti fac eu? Sa iti dau un premiu pentr ca te cheama Cam? Stii deja cum ma cheama deci nu mai are niciun rost sa facem cunoștința.
-Asta zici tu, spune si rânjește pervers. Mai târziu nu o sa mai zici asta.
-Deci ,Cam...
-Da?
-Hei, auzi? Cam vine de la Cameron?
-Da, dar e Cam pentru tine. Toată lumea imi zice Cam, deci tu nu ai de ce sa imi zici Cameron.
-Ce? Nu iti place Cameron?
-Zi ce vrei!
-Deci, Cameron, spun si accentuez Cameron ca sa vad daca se enerveaza si se pare ca da. Își încordează maxilarul si vine spre mine.
-Daca imi mai zici Cameron...
-Ce o sa faci daca iti mai zic Cameron?ii spun si zâmbesc.
-Asta, spune si vine spre mine, își întinde brațele in jurul corpului meu si se apropie de gâtul meu. Ii pot simti respirația pe gâtul meu, iar apoi ii simt buzele. E deja prea mult. Il împing de pe mine.
-Ce dracu crezi ca faci? Uite, deci...
-Nu imi spune ca nu ti-a placut, spune si rânjește. Ii urasc zâmbetul ala idiot, la fel ca si el.
-Nu, nu mi-a placut. Mai ales de la un idiot ca tine! Si fii atent!! Eu nu sunt una dintre tarfele tale, deci ma lasi in pace, ai auzit?
-Mai usor, nu ti-am facut nimic.
-A, da?spun si imi lipesc palma de obrazul lui si dau încât sa il doară. Atunci nici eu nu ti-am facut nimic, nu?
-Crezi ca ma doare o palma? Deci se pare ca avem tupeu, nu? Iti zic eu, tu o sa suferi cel mai mult. Il vad cum i se întuneca privirea si vine spre mine. Ok, nu trebuia sa fac asta.

In secunda următoare ma ia in brațe si ma arunca pe pat. O, nu...Imi tine mâinile cu o singura mana si își pune mana pe coapsa mea si urca pe sub rochie. Trebuia sa imi iau azi rochie, nu? Incerc sa il împing, dar degeaba, e prea puternic. Lacrimile mi se aduna in ochii, nu...
-Lasa-ma! Lasa-ma, te rog!!
-Eu ti-am zis. Acum taci din gura si bucura-te de moment.
-Nu! Te rog, lasa-ma!
Închid ochii si dau drumul lacrimilor. Se pare ca nu ii pasa de mine, la ce ma așteptam? Trebuia sa imi țin gura, dar nu ma gândeam ca e chiar asa. O, doamne...Imi vin in minte aceleași clipe, de cand eram la liceu.
-Te rog...lasa-ma!! Te rog! Te implor!
Imi sărută gâtul si urca cu mâinile pana la decolteul rochiei mele. Vrea sa imi dea rochia jos. Nu, nu, nu.
-Ce se intampla? Acum nu ma mai faci idiot? Ce s-a întâmplat? Ti-ai înghițit limba?
-Lasa-ma, te implor! Nu imi face asta! Nu vreau sa se întâmple din nou! Nu, te rog! Te implor...
Deodată, il vad ca se uita ciudat la mine. Poate are putina inima in el si ma lasa si ma conving de asta. Dar tot il urasc! E un monstru pentru ca a încercat sa imi faca asta!! Se da jos de pe mine si se duce la fereastra sa își aprindă o țigare. Serios? Nici măcar nu își cere scuze? Nu ca l-as ierta. Continui sa plang si ma ridic din pat si fug spre baie, odata ce intru, încui usa. Ma așez pe gresia rece si dau drumul lacrimilor. Nu pot sa cred ca a încercat sa imi faca asta. Imi vine in minte acea amintire groaznica din liceu care m-a marcat si cand tocmai am uitat-o, a venit el si...E bine ca nu s-a întâmplat nimic, dar de ce s-a oprit? Pentru ca i-am zis ca nu vreau sa se întâmple din nou? Asa se pare. Deci, monstrul asta are inima, dar tot nu o sa il iert pentru ca a încercat asta. Ii aud pașii cum vin spre baie si incep sa plang si mai tare. Daca o sa încerce din nou? Nu. Bate in usa...
-Deschide usa! Deschide usa, vreau sa vorbim!
-Nu, lasa-ma in pace! Te rog, lasa-ma...tip si incep sa plang si mai tare.
Il aud cum iese din camera. Pot sa ma duc sa o sun pe Taylor sa ii spun ce s-a întâmplat. Dar nu apuc sa ies din camera ca il vad ca intra inapoi. Nu pot sa cred! A facut-o intenționat! S-a prefăcut ca iese doar ca sa ies eu din baie. Il urasc!! Imi iau telefonul si fug repede spre baie, dar ma prinde de mana. Lacrimile incep sa imi curgă iar. Chiar nu poate sa ma lase in pace?
-Doar nu o sa stai toată ziua in baie.
-Lasa-ma, te rog...
-Nu iti fac nimic. Promit.
-De ce te-as crede? De ce ai vrut sa o faci?
-Pentru ca pur si simplu m-ai enervat si nu aveam de gând sa o fac, am vrut doar sa te sperii dar se oare ca tu ai luat-o prea in serios.
-Am luat-o prea in serios? Lasa-ma in pace si da-mi drumul la mana. Si sa nu te mai atingi de mine, te rog!
-Bine, o sa iti dau drumul la mana, dar aseaza-te, vreau sa vorbim.
-Ce am de vorbit cu tine? Dupa ce mi-ai facut vrei sa mai si vorbim?
-Nu ti-am facut nimic. Doar aseaza-te, da?
-Nu! Lasa-ma odata in pace!
-Daca nu vrei sa te așezi, te așez eu.
-Nu ma mai atingi. Bine, ma așez eu, doar da-mi drumul.
-Bine.

Ma așez pe pat. Ma gandesc, oare ce ar vrea sa vorbim? Nici măcar nu ar trebui sa vorbesc cu el, dar decat sa imi mai faca ceva...
-Deci ce vrei? Ce putem sa vorbim noi?
-Atunci cand am încercat sa te sperii...
-Vrei sa spui cand ai încercat sa ma violezi!
-Nu încercam asta! Dar, ma rog, spune-i cum vrei. Ai zis ca ma rogi sa te las, ca nu vrei sa ti se întâmple asta din nou.
-Si de-asta m-ai lăsat?
-Ăm, da...
-Nu conteaza, hai sa nu mai vorbim.
-Dar spune-mi de ce ai zis aia.
-Ce te intereseaza pe tine? De ce te intereseaza si nu poti sa ma lasi in pace odata? De ce? Ce ai cu mine, la dracu! Ce ti-am facut eu?
-Uite, vreau doar sa stiu despre ce e vorba si imi pare rau serios.
-Nu imi spune ca acum iti pare rau ca nu te cred!
-Uite, doar spune-mi despre ce e vorba.
-Nu! Nu ai dreptul sa stii nimic legat de mine!
-Uite, poti sa imi spui...
-Nu, nu pot! De ce ti-as spune tie care esti un idiot?
-Pentru ca, nu stiu dar ma simt ciudat ca mi-ai spus aia si vreau sa stiu despre ce e vorba doar atat. Spune-mi si te las in pace.
-De ce te-as crede? Si de ce iti pasa?
-Pur si simplu. Spune odata si gata.
-Bine. Deci, eram in liceu, in clasa a zecea si am fost la o petrecere cu iubitul meu. Pot sa spun ca băuse cam mult si i-am zis sa mergem acasa, dar era prea băut ca sa poată sa conducă, iar eu atunci nu stiam sa conduc si mi-a zis sa urcam intr-o camera. Petrecerea era in casa unui prieten. Am acceptat si ne-am dus sus. L-am asezat in pat si m-am gândit ca poate adoarme si m-am pus si eu lângă el. Deodată am simțit niște mâini pe talie care coborau spre coapse si am încercat sa ii dau mana la o parte, dar a inceput sa ma sărute si nu erau săruturile lui, se vedea ca era beat. I-am zis sa ma lase, dar nu a încetat. Eu am început sa plang, iar a inceput sa se comporte brutal, ma săruta brutal si mi-a rupt hainele, spun si o lacrima imi curge pe obraz. Eu ii ziceam sa lase, țipam si plângeam, dar nu ii pasa. Mi-a zis ca a vrut sa faca asta dintotdeauna, iar atunci m-am îngrozit. Deci se pare ca el nu m-a iubit niciodata, a vrut doar sa profite de mine, iar eu l-am iubit ca proasta tot timpul. A reușit pana la urma sa faca ce si-a propus. In seara aia m-a violat, iar apoi s-a culcat ca si cum nu i-ar fi pasat. Nu imi venea sa cred. M-am îmbrăcat si am fugit cat de repede am putut acasa si am avut nevoie de consiliere psihologică ceva timp pentru ca tot aveam coșmaruri si plângeam in somn. Asta e, ii spun si deja plang in hohote. Observ ca in tot timpul asta m-a ascultat foarte atent. Chiar ii pasa? Nu mai conteaza.
-Wow, nu stiu ce sa zic. Nu stiam ca ai pățit asta...
-Nici nu aveai de unde sa stii.
-Uite, chiar imi pare rau, nu stiam.
-Nu conteaza, doar lasa-ma in pace. Si tu ai încercat sa faci asta, deci de ce ti-ar părea rau?
-Nu stiam, chiar imi pare rau.
-Da, sigur. Ma rog, acum nu mai conteaza. Ti-am spus doar ca sa ma lasi in pace, nu pentru ca am încredere in tine sau ceva. Acum plec sa ma plimb putin.
-E seara...vrei sa vin cu tine? Nu! Nu am nevoie de tine, doar lasa-ma bine?ii spun si ies pe usa.
Hey! Uite si al doilea capitol, nu stiu daca mi-a iesit bine...sper sa va placa si daca vreți sa il si votați. E putin mai lung, dar asta e. Pun next la 10 voturi.
Sper sa va placa!😘

Pace&haosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum