Să simți că nu mai aparții locului unde odată erai totul e aproape la fel de dureros și de trist ca o condamnare la moarte ce se tot prelungește. Știi că se va sfârși, și atunci ori vei claca tu ori te vor ucide ei. Și astfel, înainte să-ţi moară trupul îţi va muri speranța, și, odată cu ea, îţi va muri sufletul.
Desigur, pentru această situaţie comparaţia este relativ irelevantă. Relativ. În mare parte. E pur și simplu dureros, atât de dureros încât ai vrea să te arunci într-un bol imens de înghețată. Și apoi nu mai simți nimic. Ești singur și atât, și știi că vei fi singur încă mult timp în viitor. Irelevant. Cuvântul ce va descrie această poveste.
CITEȘTI
La răscruce de sentimente
Teen Fiction„Când viaţa îţi dă lămâi, aruncă-le în stomacul vieții și fugi."
