Dark Souls

1. Mona

Şi începe din nou să vorbească. Ea chiar crede că o ascult, hai să nu-i stric micuţa fantezie.

- ... nu mai ai voie cu prietenii în ...

- EŞTI NEBUNĂ, FEMEIE?! am ţipat la ea, complet buimăcită de ce a spus.

Nu are dreptul să-mi comande ce sa fac atâta timp cât fara noi, eu şi tata, ar fi murit de foame până acum.

- Singura nebună aici eşti tu, 'drăgălaşo'.

- Un cuvânt aiurea daca mai spui, O SĂ ZBORI DIN CASA ASTA CU UŞĂ CU TOT. Sper că m-am făcut înţeleasă, Mona.

- Monique. Ăsta e numele meu, spune ea afectată.

Mereu uit. Da' nu-i bai, nu-mi pasă.

- Cum zici tu... Eu am plecat.

Omg, deci Mona e atât de enerantă. Stă cu noi de vreo două luni şi, eu una, m-am săturat de ea. E adevărat că are talent la pictură, dar în rest nu ştie să facă mai nimic. Abea a învăţat cum să pornească duşul, dă-ţi seama.

Oops. În 10 minute trebuie să ajung la gară şi maşina mea e în service, genial.

- Jen, poţi trece pe la mine? ... Nu, maşina mea ţi-am spus că e în service. ... Bine, te aştept în faţa casei mele. ... Pa.

Da, Jen e unul din cei mai buni prieteni din lume. Ii amuzant şi ador să-mi petrec timpul cu el. Nu îmi place de el, având în vedere că toate fetele sunt moarte după el. Şi uite că deja ii vad maşina. Face curba şi opreşte fix în faţa mea...