We love ONE Direction boys

[Capitolul 54] I don't wanna live forever

Perspectiva lui Harry 

Am fost atat de fericit.

 Am fost atat de fericit si nu  sunt sigur daca a fost fericire pura sau fericire falsa pentru ca cine se gandeste la aceste detalii cand simte fericire? Nimeni. Exact nimeni. Obisnuiam sa nu ma astept la nimic bun, obisnuiam sa fiu cel mai mare pesimist in viata, Am invatat cu mult timp in urma ca uneori unele lucruri pur si simplu se intampla,  lucruri adorabile, frumoase si care iti aduc fericire iar sentimentul este minunat, dulce si extraordinar dar apoi lucruri oribile se intampla iar atunci tot ce trebuie sa faci e sa iti muti mintea inapoi la momentele fericite, la fel ca iarna cand iti e frig si intri in casa si te adapostesti la caldura.

Acum ceva timp, mi-am gasit sursa proprie de caldura. Gwen. Trup si suflet, a fost cea mai radianta fiinta pe care am intalnit-o vreodata, si o iubesc la fel de mult pe cat este posibil ca o fiinta umana sa iubeasca.
Ea este acel cineva, pentru mine. Si cine s-ar fi asteptat? Pentru ca eu, cu siguranta nu m-am asteptat. Am fost pregatit sa fiu pe cont propriu pentru o lunga perioada de timp, poate chiar, pentru toata viata. Sa cresc singur, sa imbatranesc singur, poate alaturi de familie si prieteni dar apoi a venit ea, si a fost , imprevizibil si socant si total frumos si perfect.
Cand ma asteptam ca ea sa o ia pe o anumita cale, de obicei o alegea pe cea total opusa. M-a suprins cu lucruririle ei mici si delicate pe care obisnuieste sa le faca atunci cand crede ca nimeni nu ii acorda atentie, de obicei.
Nu intotdeauna.
De obicei, si vezi tu, "de obicei" este mult mai bine decat "intotdeauna"  pentru ca atunci cand un lucru se intampla intotdeauna, devine rutina, devine plictisitor, nu exista magie in "intotdeauna".
Ea, de obicei ma face sa ma enervez, sa ma supar, ma face jelos, entuziasmat, nerabdator dar de obicei, de obicei imi face inima sa o ia la sanatoasa, sa urle cat o tin puterile apoi o linisteste usor asa cum face o mamica cu bebelusul ei.
I-a cantat inimii mele cel mai frumos cantec pe care l-a auzit aceasta mica si intunecata chestiuta vreodata, a sarutat-o de noapte buna, de buna dimineata, a stins lumina orbitoare pentru ca ochii mei sa nu sufere, cand aveam nevoie de intuneric, m-a transformat din persoana care nu lua nimic in serios in cea mai atenta  persoana. A descoperit parti din mine care, nici macar nu stiam ca exista, a devenit prietena mea cea mai buna, a devenit o parte din mine. A stat alaturi de mine, neinfricata si cu atat de multa putere in sufletul ei si a luat exact ceea ce stia ca ii apartine. Pe mine. M-a luat cu totul, fiecare particica fiecare emotie fiecare gand, ii apartine.
Iar eu, sunt cel mai fericit om de pe pamant pentru ca a facut-o, pentru ca acum, cel putin, inima mea se frange cu un motiv.

Este a 7-a oara cand imi suna telefonul de cand m-am urcat in masina, iar mesajele nu le-am numarat, dar nu pot sa raspund, nu sunt in stare, nu vreau sa mai aud amentintarile lui Tracy despre cum o sa imi taie toate extremitatile daca nu ma intorc in secunda asta acasa. Nu. Pot.

Perspectiva lui Gwen
Nu mi-au placut niciodata spitalele, cand pasesti intr-un spital este intotdeauna semn rau. Cuvantul bolnav in sine ma face sa alerg in directia opusa, dar acum este pentru prima data cand sunt intr-un spital si nu sunt bolnava, acum sunt in spital pentru a face cunostinta cu o bucata din mine.
- Abia astept sa il vad! Spune Aimee entuziasmata iar eu am impresia ca voi vomita cat de curand. Tracy imi strange degetele intr-ale ei pentru suport moral iar Aimee se invarte pe langa noi ca un titirez sau ca o persoana pe carbuni incinsi, sau amandoua. O usa se deschide iar o asistenta simpatica isi indreapta atentia catre noi.
- Domnul doctor o poate primi pe mamica acum.
- Putem sa intram si noi ? Intreaba Tracy strangandu-mi in continuare mana.
- Imi cer scuze dar nu puteti intra, doar in cazul in care sunteti tatal. Asistenta le masoara pe fete din cap pana in picioare si zambeste ironic apoi isi reia postura serioasa.
Harry. Unde e Harry al meu acum ? A ajuns acasa? Il vreau pe Harry.
- Eu sunt tatal. Spune Tracy iar Aimee incepe sa rada. Copilul a fost conceput cu ajutorul unui donator, tatal copilului este anonim, dar eu si iubita mea am dori sa vedem copilul impreuna. Asa este puiule?
Ma abtin foarte greu sa nu pufnesc intr-o criza de ras in acest moment. Ma intreb ce ar crede Harry despre toata aceasta tarasenie. Ii intru in joc si o sarut pe obraz. Aimee este atat de confuza incat mai are putin si isi face sfanta cruce.
- Asa e draga mea. Isi incolaceste bratul in jurul taliei mele si intram in cabinet.
- Eu o sa astept aici. Spune Aimee cand usa se inchide.

Perspectiva lui Harry

Am drumul in fata. Vantul ce imi sufla parul si imi limpezeste mintea si muzica la radio, inima mi-e bucati, am impresia ca voi scuipa sange si simt cum ochii incep sa mi se incetoseze, imi scutur repede capul si strang din ochi, nu pot sa plang, sunt barbat, ce mama naibi?
Ma pierd in ganduri, Gwen cu Bobita in brate, eu plimband un aparat foto dintr-o parte in alta. Eu schimbandu-I primul  scutec. Eu hranindu-l, plimbandu-ne prin parc toti 3. Eu certandu-I pe baieti pentru ca imi fura din timpul petrecut cu Bobita.
Aud un clanxon si imi dau seama ca sunt pe contrasens, ma redresez inainte ca duba din fata mea sa imi taie fata . Asta a fost mult prea aproape.
Okay, revino-ti pampalici, revino-ti. Telefonul suna inca odata iar de data asta il apuc de pe scaunul din dreapta pentru a-l stinge. Dar ultimul mesaj primit imi atrage atentia. Este o poza a unei poze. Este Bobita.
Iar pe ea, este scris stramb " hi daddy". Acum plang, cu lacrimi mari de crocodil si suspin ca o vaduva in ziua inmormantarii sotului ei mort pe campul de lupta.
Am nevoie sa vorbesc cu Gwen asa ca o sun. Cum poate o singura fiinta sa te faca sa fii cel mai fericit om de pe pamant intr-o secunda?
- Hei. Raspunde iar sunetul vocii ei imi face inima sa tresara.
- Hei iubito! Spun si inghit in sec.
- Hei!
- Gwen, ai mai spus asta odata,
- Stiu, iubitule, stiu, sunt atat de entuziasmata, o sa avem o fetita
- O sa o cheme Bobita. Ea rade, iar rasul ei imi inunda urechile si bucatile frante ale inimii mele se lipesc impreuna, reparandu-se intr-o clipa.
- O sa o cheme "sa crezi tu".
Radem amandoi, la capete diferite, si vreau sa ii spun ca o iubesc si vreau sa ii spun ca imi pare rau ca nu sunt acum cu ea dar gatul imi e impietrit.
- Oricum o sa se numeasca o vom iubi cel mai mult.
- Dar trebuie sa stii ca Tracy este tatal, in acte.
- Poftim?
- Iti voi povesti acasa, promit. Aud rasete pe fundal, mi-a lipsit acest sentiment atat de mult.Imi pare rau, puiule. Imi pare rau ca am reactionat asa, te rog nu fi suparat pe mine.
- Imi pare rau ca nu ti-am dat inelul mai repede, am asteptat momentul potrivit si parca in fiecare moment ceva era gresit, iar apoi tu ai crezut ca nu vreau sa fiu cu tine pentru totdeauna, dar vreau, iubito trebuie sa stii ca tot ce vreau este sa fiu cu tine, tu ma faci cel mai fericit, in orice moment, chiar si atunci cand ne certam. Te rog nu mai fugi, trebuie sa iti intre idea asta in capsorul tau mic si pufos, nu poti fugi de mine, nici sa te ascunzi , nici macar sa incerci, esti a mea. Fac o pauza, pentru ca stiu ca imi va interpreta gresit cuvintele. Esti a noastra, ne aparti noua, si nu exita nici un loc in care sa pleci fara sa merg dupa tine, doar in cazul in care vrei sa mergem impreuna, pentru ca as merge cu tine pana in centrul pamantului, m-as scufunda in lava pentru tine , dar mi-e frica, ca dragostea mea pentru tine ar face locul sa explodeze.
O aud respirand greu si aud suspine, zambesc stiind cat de mult poate poate fata asta sa ma iubeasca, si cat de mult pot sa o iubesc eu.
- Haide acasa, Harry, te rog.
- I'm on my way baby.
Iar in urmatorul moment imi dau seama cat de mult conteaza o secunda. De pe contrasens intra un tir, incercand sa depaseasca o masina mica.
Momente fericite...Gwen..Little Bobita..Liam...Louis...Zayn..Niall...Tracy...Aimee...mama.
Il aud clanxonand, dar apoi imi dau seama ca este clanxonul meu care tipa. Capul imi loveste scaunul iar telefonul imi zboara din mana pe podeaua masinii, aud tipete aud un bazaint puternic, airbag-ul s-a activat, firul meu se intrerupe.