După criteriile de acum, poate că eram un pic emo, citeam mult, mă gândeam la sinucidere şi uneori mă mai tăiam cu lama pentru că voiam să simt, să fiu sigur că trăiesc, să nu fie doar o închipuire şi viaţa în timpul ăsta să treacă pe lângă mine. Făceam asta mai ales în zilele în care mi se părea că sunt adormit, că sunt în transă. Lama era echivalentul unei cafele tari. Voiam durere, pentru că durerea era reală şi îmi amintea că sunt aici, acum, şi că nu trebuie să pierd clipele care îmi sunt date. Așa știam că nu îmi scapă nimic din ceea ce contează. Reveneam în realitate, aici unde se întâmplă lucruri, unde poți lăsa o urmă. Trecea apoi din nou un timp, adormeam sau cădeam într-o realitate mai profundă și mai intimă, dar știam că trebuie cumva să ies din ea, că e prea devreme să rămân acolo chiar dacă e cam singurul loc unde mă simt acasă. Atunci cumpăram o lamă.
CITEȘTI
Depresia
RandomEmoțiile de orice tip se asociază cu dulce-ciocolata pentru depresie și tortul pentru fericire.