oar un copil? Cu ce era de vina ca il iubea si ii vroia binele? Baiatul o lasa cu prima ocazie pentru alta mai frumoasa, si mai mare care ar fi acceptat ca el sa fumeze, ar fi acceptat sa isi faca rau singur.
Duminica, de ziua lor, cei doi s-au despartit! Fata il ruga sa nu faca asta,dar baiatul nici macar nu mai voia sa auda de ea. II spunea ca o iubeste pe cealalta fata si ca nu se astepta sa o placa atat de mult. Auzind acestea, fata i-a spus ca oricum ea e cu baiatul pe care l-a cunoscut in statie. Dar erau doar minciuni, niste minciuni spuse in disperare, pentru ca baiatul sa fie fericit si sa nu vada ca de fapt fata sufera enorm pentru el. Il iubea asa de mult. Cu inima franta si cu sufletul plin de tristete, fata s-a asezat in pat, plangea..plangea pentru el, plangea pentru ei, plangea pentru tot ce s-a petrecut intre ei. Si-ar fi dorit sa fie singura acasa, sa poata sa se descarce complet, sau macar sa fie cineva langa ea care sa ii stearga lacrimile.
A doua zi, de dimineata, fata s-a dus in statie, sa il caute. Dar nici urma de el. La pranz ea a plecat de la scoala cu o ora inainte, sa mearga sa il gaseasca. A alergat tot orasul, nu stia unde sa il caute mai intai, nu stia de unde sa il ia, asa ca a cautat peste tot. Extenuata..ea nu se mai putea tine pe picioare, capul ii exploda, si vomita de la atata alergat.
Atunci, a prins putin curaj si putere sa il sune pe el, sa ii zica ca se simte rau. Baiatul a venit la ea, iar fata era bucuroasa cand a vazut ca acesta a venit si ca ii pasa, dar se comporta atat de rece cu ea, incat deabia l-a convins sa o conduca pana la scoala, desi vedea in ce stare se afla. La plecare, fata i-a cerut un sarut, un ultim sarut. Dar a fost refuzata miseleste.Baiatul nu voia, si-a luat la revedere de la fata si a plecat, facandu-se nevazut printe crengile copacilor.
