Și când luna răsare, să îmi mai fii alături o dată, să asculți notele tristeții mele, să îmi mai săruți buzele atât de reci și să-mi mai mângâi rana lăsată tot de tine. Căci de mâine nu ai să mai vezi, va rămîne doar umbra ce va fuge de raze, și nu v-a mai fi nimeni să te asculte, iar tu o veșnicie vei aștepta să apună.
