Prolog : Un război cu viruși ce a distrus aproape toată america. Doar cei vaccinați au supraviețuit : copii și unii adulți/bătrâni ce au făcut rost de vaccin.
Copii au rămas fără părinți și au ajuns pe străzi sau în instituții de unde puteau fi "adoptați" de familii bogate.
Acum când cerul e rar albastru, doar banii contează.
1
Îmi strâng hainele din mica încăpere. Azi era ziua când ne spălam hainele. Nu e chiar așa rău să trăiești într-un institut al statului așteptând un bogătaș să te "adopte".
Îmi scot cearșafurile de pe salteaua groasă și le arunc în colțul camerei.
"Woodland, e rândul tău la spălătorie." Spune paznicul autoritar.
"Imediat." Spun iar el îmi mai oferă câteva secunde.
Pun lucrurile murdare în coșul de plastic și ies pe hol.
*
Intru în camera plină cu containere cu haine. Adoram să vin aici...pe vremea când el era aici.
*Flashback*
Mă furișez în spălătorie uitându-mă în urmă.
Mă duc spre coșul mare de stofă din colț.
"Ți-a luat mai mult ca deobicei." Spune Maxxie ieșind din coș.
"Nu am putut scăpa de Rose.Îmi pare rău." Mă scuz iar el mă sărută.
"Uite." Spune scoțând dintr-un buzunar o floare albastră. Era mică și firavă, am mai văzut dinacestea pe teren.
"Mulțumesc." Zâmbesc luând floricica.
Se aud pași dinafara camerei și îl împing pe Maxxie în coșul cu haine.
Spălătoria era singurul loc unde ne puteam vedea. Fetele și băieții stăteau în corpuri ale clădirii diferite și nu împărțeam același părculeț în timpul prânzului."
Îmi va lipsi mereu Maxxie. A fost revendicat de ceva familie bogătașă, are o șansă să își refacă viața, merită asta.
Pun hainele murdare în mașina de spălat enormă. Toți purtam haine la fel, albe și largi încât nu îți dădeai seama dacă o persoană e de sex masculin sau feminin.
Oftez și îmi continui treaba în timp ce un paznic mă veghea din ușă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Saloot. Am revenit cu o nouă carte. Unele capitole vor fi mai lungi iar altele mai scurte, depinde de câte idei am.
Nu am corectat încă capitolele așa că scuzați-mi greșelile.
Sper să vă placă. 🌹
