A venit şi vara. Soarele puternic bate spre mine dăndu-mi acel fior prin care simţeam că însfârşit vara îşi făcuse apariţia. NO SCHOOL. Hell yeah, eram oaia neagră a şcolii, deşi învăţam destul de bine. Părinţii nu am, de aceea am devenit mai „bad girl”. Am câştigat de multe ori la „Miss Frumuseţe”, deoarece jumătate din şcoală stăteau în limbă după mine, şi faza care era cea mai atractivă, era că nimeni nu m-a avut. Ei bine, cu toată frumuseţea şi faima pe care o aveam la şcoală, în mine se ascundea o fată timidă, depresivă, şi cu multe gânduri dar şi probleme pe cap. De când am rămas fără părinţii am învăţat să le fac pe toate singură, şi m-am maturizat instantaneu. Nu m-am îndrăgostit niciodată, şi nu cred că o să o fac curând, deşii nu ar fi rău.
Ajung acasă, deschid uşa de la intrare uşor cu cheia, arunc geanta pe colţarul din sufragerie, şi îmi pregătesc ceva de băgat la ghiozdan, apoi dau drumul la televizor, pe MTV. Aud aşa-zisa voce de înger, a unui adolescent priceput, mă opresc din gătit pentru o secundă, şi ascult cu atenţie versurile. Erau UIMITOARE. A da, el este Justin Bieber, blah, trebuie să recunosc că e priceput şi „bine făcut”. Fredonam şi dansam în timp ce îmi pregăteam o gustare mică. După ce melodia lui se terminase, pusesem pe laptop prima melodie care mi-a „ieşit în cale”. Era „Nothing like us”. Îmi aducea aminte de un prieten foarte bun, de care încet încet începeam să mă îndragostesc dar a plecat...a plecat departe, alături de îngeri. Încă pot să îmi aduc aminte noapte aia îngrozitoare când s-a întâmplat accidentul..,ţipătul meu se auzea încă în casa mea, puteam să îi aud vocea şi puteam să îi simt mirosul încă în încăpere, îmi era dor de el, foarte dor, nu puteam să descriu în cuvinte cât de rănită eram. Dar cum se zice, timpul le rezolvă pe toate, şi viaţa merge înainte no matter what. Simţeam cum mă îngropam în gânduri, şi puteam simţii lipsa familiei şi lipsa lui...ei erau singurii pe care îi aveam, am rămas singură, singură fără pic de ajutor.
Merg în cameră cu capul lăsat în jos, deschid telezivorul să văd ce e nou.c Văd imediat un articol despre Justin Bieber.
„Idolul adolescentelor are scandal mare cu Selena Gomez, aşa numita brunetă focoasă. Aceştia sunt pe cale să se despartă, ce urmează să facă adolescentul de 19 ani?”
Meh, eram nepăsătoare. Am butonat mai departe până am ajuns iar pe MTV. Vocea lui se făcu auzită din nou. Îmi dădea o stare de siguranţă, încredere, curaj şi fineţe. Am căutat noutăţi despre el, and stuffs. Cel puţin muzica lui era PERFECTĂ. Ei bine, am început să fredonez „As long as you love me”. Vocea mea nu era chiar foarte rea, ba chiar din contră. Eram îndrăgostită de melodiile lui şi de vocea lui. Am luat telefonul, cheile,căştile, şi m-am îmbrăcat normal, apoi am ieşit pe stradă să iau o gură de aer. Bineînţeles cu vocea lui pe fundal. Aveam o poză cu el în telefon. Era drăgălaş, şi avea o faţă aşa de drăguţă. A început să îmi placă de el din toate punctele de vedere până am ajuns belieber. Viaţa era schimbată şi mă simţeam mai bine.
Îmi continui drumul, şi o ploaie îşi făcu apariţia. Perfect. Am mers într-un parc apropiat şi m-am pus pe o bancă, melodiile lui cântau de zor, iar eu lăsam ploaia să „îmi spele gândurile rele”.
Canada era frumoasă, mai ales că şi Justin era de aici, deşii locuia în Los Angeles.
Am mers uşor spre casă, şi am dat drumul la televizor, opresc pe ştiri, şi văd:
„JUSTIN BIEBER VINE ÎN VACANŢĂ ÎN ŢARA DE ORIGINE! FANELE O SĂ ÎNNEBUNEASCĂ!”
Eram ceva gen, wow. Puteam să îmi văd propiul idol. Am mers la baie şi am făcut un duş fierbinte şi gândurile curgeau şiroi precum apa.
» În gândul Elisei:
Dacă o să mă îndrăgostesc de un star? Dacă o să fiu rănită? Simt că din ce în ce mai mult sunt atrasă de el, de tot ce ţine de el. Dacă o să îl întâlesc şi o să fiu până peste cap îndrăgostită de el? Ugh, ce tot spun. Lol. Nici nu îl cunosc personal.
Merg spre Starbucks, şi văd un afiş:
„Pe data de 20 iunie, puteţi să faceţi cunoştinţă cu cu prinţul pop-ului, Justin Bieber.”
OMG, eram uimită de ce şansă aveam, chiar îl adoram, dar doar atât, cred. Simţeam cât de nerăbdătoare eram. Abia aşteptam să îl strâng în braţe cu toată forţa! STAI CE?! CHIAR MÂINE ERA ÎNTÂLNIREA. Trebuia să mă grăbesc. Am mers repede la magazin şi am luat nişte haine „şic”, în speranţa că o să fiu o prezenţă bună preţ de câteva minute.
Se făcuse seară, mă pun în pat pe gânduri, mă învălui în plapuma călduroasă şi mă ghemuiesc. Stau cu capul spre geam şi îmi imaginez o viaţă cu el. Da, eram îndrăgostită. Îl iubeam ca pe ochii din cap şi chiar cât voiam să neg, nu puteam să rezist. Acceptam adevărul, realitatea. Încet, ochii se închid fin şi intru în lumea de dincolo, lumea viselor.
- Blah, soare nenorocit. Soarele bătea puternic în cameră obligându-mă să mă trezesc. Mi-am făcut rutina, şi am mâncat ceva. Am ieşit la o plimbare cu Sam, câţelul meu, singura persoană pe care o mai aveam.
