"-La oparte! Faceti loc va rog! strigau asistentele, acompaniate de usile trantite cu putere.
Se auzeau in continuu strigatele lor, care anuntau ca au un caz de urgenta si trebuia sa ajunga in sala de operatii cat mai urgent posibil. Holurile spitalului erau pline de zumzete, strigate, usile trantite si bipaitul infernal al aparatelor, anuntand ca ranitul inca era in viata, inconstient. Sunetul pasilor, scartaitul rotilor targii si mult altele faceau ca holurile sa para interminabile, iar destinatia tot mai departe.
-Te rog, te rog nu ma parasii. repeta intruna o voce ragusita, semn ca plansese si probabil inca o facea. Fiind ingrijorata de starea celui inconstient.
-Tinere, te rog, trebuie sa ramai aici. il anunta o doamna mai invarsta, punandu-se in fata lui si facandu-l sa-i dea drumul la mana celui inconstient.
-Dar... nu il pot parasi! protesta el.
-Nici nu o vei face. il asigura asistenta.
Atunci a fost intrerupta de bipaitul incontrolabil al aparatului care ii aratau bataile inimi celui ranit. Tanarul din fata asistentei se sperie, vrand sa fuga catre targa unde se afla persoana iubita. Dar era tinut in loc de doua asistente, iar un doctor li se alatura.
-Doctore, il pierdem! anunta o alta asistenta care era langa patul cu princina.
-Nu! tipa tanarul, incercand sa scape din stransoarea a sase brate cel tintuiau in loc. Acesta cazand in genunchi, incepand sa planga.
Asistente si doctori alergau de colo-colo pentru a aduce cele necesare salvarii pacientului. Aparatul inca bipaia, alarmandu-l mai tare pe cel ce plangea in genunchi. Au inceput sa-l resusciteze, mai bine de douazeci de minute, corpul inert primind electrosocuri, pentru al aduce printre noi. Corpul tot sarea la impulsurile electrice, facand patul sa se miste. Dintr-o data nu se mai auzea nimic, toata lumea a amutit cand un bipait lung si sacaietor inunda holul plin de pacieti si personalul care lucra la spital.
-Ora decesului? intreaba doctorul ce-l resuscita pana acum, lasand mainile pe langa corp, semn ca nu se mai putea face nimic.
-05:20, il anunta asistenta din dreapta lui."
* * *
-Nu! urla tanarul, ridicandu-se in capul oaselor, trezindu-se din visare, transpirat si ravasit tot.
Urletul lui era acompaniat de alarma ceasului ce il anunta sa se trezeasca. Se uita speriat la mainile lui, care tremurau incontrolabil. Se intorse spre marginea patului, picioarele lui atingand parchetul rece, transmitandu-i un fior placut, dar deranjant.
-De ce? De ce mi-ai facut una ca asta... Razvan? intreba, cu fata in palme, ultimul cuvant parca pierise pe buzele acestuia.
