Haide, Alex, raspunde. Ce Doamne iarta-ma ai patit? isi tot spunea blonda in gand, in timp ce incerca cu disperare sa dea de Alex. Un bipait se aude din telefon, semn ca intrase casuta vocala.
-Hei, Alex, sunt tot eu. Cand vezi mesajul suna-ma.
Blonda inchisese. Era cel de-al douazecilea mesaj pe care i-l lasa. Era ingrijorata de mini-disparitia brunetului. De mult nu se mai intamplase una ca asta. De fapt era mai bine de un an de cand nu se mai "ascundea" si incepuse sa zambeasca din nou. Acum, insa, se pare ca iar se intampla si Alex e de negasit.
-Ines, te cauta Paul pe linia trei. E nervos. o anunta Mara, colega ei de lucru.
Ines isi vari celularul in buzunar si se intoarce cu scaunul ei de birou spre acesta, unde se intinde dupa castile cu microfon. Cele specifice celor de la liniile telefonice. Aceasta si le pune in graba si apasa pe panoul din fata sa, pe butonul rosu care are un trei mare si nergu scris pe el. Vrea sa raspunda, dar voce de la calalalt capat al firului nici nu o lasa.
-Ines! Unde dracu' este Alex?! Suntem cu cincisprezece livrari in urma pentru ca nu e el prezent! Aceste livrari au clienti, iar clientii ne aduc bani, iar cu bani aveti voi locuri de munca! Deci fa ceva si sa vad ca baiatu' cu livrarile nu mai trage chiulul! se aude vocea nervoasa si grava a lui Paul din plin in urechile micute si firave ale fetei prin castile ce i le acoperea.
-Paul, cum ai zis si tu: timpul inseamna bani. Deci timpul pe care il pierd incercand sa dau de Alex las nu stiu cati clienti sa astepte, deci si banii astepata. Imadiat ce o sa iau pauza de pranz o sa-l caut. Acum trebuie sa inchid, am deja cinci linii ocupate fiinda ca ma tii tu de vorba. si cu astea fiind spuse, blonda inchise, lasadu-l pe Paul cu ochii in soare.
Nu ca i-ar fi firica ei de Paul, care ar putea-o concedia, deoarece ei se cunosc mai de mult. Dinainte ca Paul sa isi deschida firma la care ea e angajata. Dar acum era crucial sa foloseasca tot timpul la maximum ca sa-l gaseasca pe Alex. Iar cei cinci clienti de pe cele cinci linii nu existau, dar stia ca daca ii zice lui Paul ca are o droaie de clienti acesta o va lasa in pace. Nu ca ar fi Paul un inpatimit al banilor, zgarcit si rece, dar acesta vroia sa isi impresioneze tatal, cum ca firma pe care a deschis-o singur e de succes, deci orice client e ca un pas spre reusita pentru el.
Blondina isi arunca ochii spre ceasul digital ce il avea pe birou. Inca douazeci de minute si intra in pauza de pranz. Atunci putea sa se duca glont la Alex acasa si sa vada ce a patit.
* * *
Cand sfarsitul ultimului episod din Tom si Jerry a aparut pe ecranul televizorului, Alex si-a scos fata din perna, tragandu-si nasul. Capul ii bubuia ingrozitor, datorita faptului ca a plans fara incetare cateva ore bune, suspinand in perna, iar lipsa oxigenului compenseaza acel "tratament". Desi el credea ca a plans cateva minute, erau ore bune. Era ora pranzului si el nici nu observase.
Acesta se ridica si se indreapta spre baia de serviciu de pe micutul hol, vrand sa se spele pe fata ca sa isi clarifice privirea. Cu siguranta avea fata rosie, iar ochii ii erau unflati de la atata plans.
-Oh, nici sa nu te gandesti Alex! se aude vocea suparata -si totusi ingrijorata- a lui Ines din dreptul usii.
Ines nu trebuia sa bata ca sa intre in casa lui Alex, avand in vedere ca el pentru ea e ca un frate mai mic, cunoscandu-se inca de la gradinita, desi ea e cu cateva luni mai mare ca brunetul. Aceasta avea mainile in san si batea alert din picior, aratand ca o mama care urmeaza sa isi certe copilul pentru ca a mancat din tava de fursecuri, desi i s-a interzis sa nu fata una ca asta.
Alex inghitea in sec. Stia ca daca se va intoarce acum, Ines ii va vedea fata si isi va da seama ca acesta a plans. Din spatele lui se tot auzeau tusete false. Pana la urma brunetul isi incorda toti muschii si se pregati sa se intoarca. Trase aer adanc in piept si inchise ochii, acum fiind cu fata spre blondina.
