Anca: Baieti! Nu cred ca a fost o idee buna sa venim aici!
Cristi: Da ce...tie frica?
Anca: Cam da...
Oana: Chiar asa e cam ciudat...
Vlad: Nu va temeti! Nu aveti de ce...
Alex: Da chiar asa...nu-i nimic infricosator aici.
--BUFF--
Anca: Ce-a fost asta? (speriata)
Cristi: Sigur a fost un varcolat!
Vlad: Taci ma! Sigur a fost doar o veverita inofensiva.
Anca: B..bine! Sa zicem ca te cred...
Alex: Hai mai... De cand esti asa de fricoasa?
Anca: Nu sunt! Doar ca nu-mi place noaptea in padure...
Cristi: Hai ca imediat am ajuns.
-Acum sigur v-am bagat in ceata... Pai hai sa va explic... Sa incepem cu inceputul... Eu sunt Anca Anghel si am 16 ani. Acum suntem in padure,am venit de la o petrecere de Halloween cu prietenii mei Oana, Vlad, Cristi si Alex pentru ca domnul Cristi ne-a spus ca aici o sa fie mai fain.... In fine.... Mergem de jumatate de ora prin padurea asta intunecata, pline de umbre care mai de care infricosatoare si inca nu am ajuns la casa aia de langa lac de care zice Cristi... Poate ne-a adus in alta parte tampitul asta....-
Anca: Cat mai avem, Cristi?
Cristi: Inca putin.... Nu ma mai enerva...
Vlad: Cristi!
Oana: Sigur pe aici trebuia sa venim?
Cristi: Da ma, da! Da ce? Credeti ca-s prost sau ce?
Alex: Tu ai zis-o, nu noi...
-Cristi s-a oprit si cum mergeam in sir indian am cazut toti unul peste celalat.... Am inceput sa radem ca nebunii...-
Cristi: Gata mai! Terminati! Am ajuns!
Anca: In sfarsit!
Oana: Da, chiar asa.... Doamne ajuta!
Cristi: Da, da, da, am inteles...
Anca: E cam infricosator aici... Hai sa plecam...
Vlad: Nu o sa se intample nimic... Nu-ti fa griji pitic!
Oana: M...mie frica...
Alex: N-ai de ce Oana! Suntem toti aici...
Oana: Da' totusi...
Anca: Hai sa plecam... Am un sentiment ciudat ca se v-a intampla ceva rau...
Cristi: Hai mai Anca! Nu te stiam asa fricoasa...
Anca: Pai uite ca acum mie frica!
Vlad: Anca, daca vrei plecam...
Cristi: Hai mai! Toti sunteti niste fricosi!
Anca: Nu Vlad! Lasa! Nu vreau sa creada ca-s asa fricoasa.
Vlad: Bine pitic! Pai...hai atunci sa intram....
-Aww....cat de dulce poate fi cand ii este frica... Imi vine s-o mananc! O scuze...am uitat sa ma prezint... Ma numesc Vlad, sau cum imi spun Anca si Oana, Vladutz sau Dutzu si am 18 ani. Da chiar asa cum cred ca v-ati dat deja seama, m-am indragostit nebuneste de Anca! E asa de draguta...si are ochii asa de frumosi, de un albastru mirific, iar cand te uiti in ochii ei te pierzi, te pierzi incontrolabil intr-o mare adanca de unde nu mai vrei sa scapi...-
