Gânduri Criminale

Capitolul 1

Asteptam de mult timp ca cineva sa imi spuna unde sunt sau de ce. Mainile mele sunt legate la spate la fel si picioarele. Practic sunt legata de un scaun. Aud cum usa se deschide si pasi lenti se indreapta spre mine. Cineva apuca materialul si il trage jos de pe ochi. Imi ia cateva secunde sa ma obisnuiesc cu lumina slaba din camera in care ma aflam. Dupa ce ma obisnuiesc cu lumina difuza din camera observ o persoane care sta cu spatele la mine.
-Cred ca te intrebi de ce esti aici. spune inca stand cu spatele la mine
-Sa stii ca da. spun eu fara frica
-Pai am sa iti spun un mic secret. spune si merge la fereasta din stanga mea
-Azi daca se poate. spun eu cu mult tupeu
-Eu din fericire iti cunosc parintii mai bine decat ii cunosti tu. Se intampla ca ei sa faca parte dintr-un clan mafiot care are la activ cap 100 si ceva de omoruri. Daca nu ma crezi te pot duce azi la locul unde ei o sa faca o alta crima. spune si se intoarce cu fata la mine
Cand se intoarce dau de un baiat in jurul varstei de 20 de ani. Gatul lui este acoperit cu tatuaje si presupun ca continua pe restul corpului. Acesta se apropie de mine scotand un briceag. Panica tot nu ma cuprinse. Acesta taie franghiile cu care eram legata si ma lasa sa ma ridic.
-Depinde doar de tine daca vrei sa mergi. spune uitandu-se la mine
Vroiam sa vad daca ma minte sau daca chiar spune adevarul despre parintii mei. Sunt criminali sau doar ma fraiereste?

In mintea mea se ducea o adevarat lupta...chiar ar trebui sa cred intr-un strain?
Părinții mei au fost mereu sinceri, parca nu imi vine sa cred ca ar putea face asa ceva. O parte din mine nu crede asta, dar o parte mult mai mare, partea mea curioasa vrea sa afle adevărul.