30 de zile până la sinucidere

Continuarea zilei 3

-Undeva unde e  liniste. spune el

Peste cateva minute,am ajuns in parc,dar de data asta,altul

-Hai sa ne cunoastem.spune el.

- Park Rose,aproape 17.

-Jeon JungKook,aproape 19.

-Ce iti place sa faci in timpul liber? ok,asta a fost o intrebare spusa la intamplare

-Imi place sa fac arta,spune el

-Ce fel de arta? il intreb eu

-Pe propria piele,tie? imi spune el

-De ce te tai? il intreb eu.

-Cred ca tu ar fi trebuit sa raspunzi.

-Uhm.Imi place sa cant,dar avand in vedere ca mama nu ma sustine,pot spune ca imi place sa fac arta pe pielea mea. ii spun eu.

-Ei bine,cred ca stim destul de multe despre noi,dar mai e ceva.De ce te tai? ma intreaba el

-Pentru ca lumea mea se risipeste.Pentru ca toti o sa murim intr-un final. ii raspund eu.Dar despre tine? 

-Pentru ca ...la sfarsit totul se termina in cimitir..

-Asta daca mai ajungi si in cimitir. ii zic eu zambind.

-Nu te contrazic aici. 

Jungkook incepe sa rada.Rade asemenea unui inger.Nu ca as fi vazut unul.

-Si,imi spune el,Vrei sa fim prieteni? intreaba el

-Stii..ii spun eu...nu cred ca vreau prieteni,nu am incredere in oameni.Nu dupa ce mi s-a intamplat..sper ca ma intelegi

-TaeHyung,nu? spune el

-De unde stii? il intreb eu mirata

-Ahm,pai..vestea s-a raspandit rapid in liceu.

-Si tu esti in acelasi liceu? il intreb eu.

-Uh,da.Am venit o data cu Taehyung.Suntem prieteni buni.Doar ca eu sunt mai mare. 

-Cum poti fi prieten cu asa om..?

-Stiu ca Tae pare a fi un inger cu cap de porc,dar,asa e el.In plus,si eu am fost victima unui pariu de-al lui.Stiu ca nu iti e usor dar trebuie sa lasi de la tine in situatii de genul. spune el

-Am putea sa schimbam subiectul? il intreb eu.

-Daca insisti,da.

Si asa,am inceput sa vorbim tot felul de prostii.Unele subiecte fiind fara rost,dar ne-am distrat foarte mult.

Cand m-am uitat la ceas era deja 21"30

-Oh,doamne! Tip eu

-Yah,m-ai speriat.ce e?

-Am intarziat cu mult acasa. ii spun eu ingrijorata.

-Nu e asa grav. spune el

-Doamne,Jungkook,este grav!Habar n-ai cat de afurisita e mama.

-Nu e mai afurisita ca a mea...ah,nu am una.Am uitat.spune el,incercand sa schiteze un zambet.

-Imi pare rau...ii spun eu

-Nu e o mare problema.Hai,te conduc pana acasa.

-Nu e nev-...

-Haide,Rose!Ramai in urma!!

================================================================================-Ei bine,spune el,sper ca o sa ne mai intalnim,nu?

-Cred ca da. ii spun eu.

-Ma bucur sa aud asta!Credeam ca nu o sa vrei sa mai vorbesti cu mine! spune el afisand un zambet pana la urechi.Ne mai vedem ,Trandafirule! spune acesta sarutandu-ma pe obraz.

pot sa jur ca eram o rosie.

-Pa! ii spun eu mai mult soptind.

Mai conta ca am intarziat acasa cateva ore si am ratat si cursurile ? 

-Unde naiba crezi ca esti aici,nesimtito?!! sigur era mama.

-Acum trebuie sa iti dau explicatii? ii intorc si eu replica

-Asculta aici,tampito! Eu plec acum,cand ma intorc iti rup botul ala de needucata.Sper sa mori intr-o zi. imi spune ea.

-Sper sa nu te mai intorci! i-o retezez si eu

mama a plecat,trantind usa.

eram prea fericita pentru a incepe sa plang.M-am dus in bucatarie,mi-am luat un pachet de biscuiti,si dupa m-am dus sa imi fac un dus.Aveam nevoie.

Nici nu stiu cand am adormit.Pot sa zic ca am avut o zi buna.Foarte buna.