Capitolul 9

180 11 2
                                    

-Emma, uite, îmi pare rău pentru comportamentul prietenului meu!

-Nu e nimic.  Spun si intru în casă.

-Păi, ne mai vedem! 

-Oke, bye!

-Pa!

Închid uşa în urma mea si fug la mine în cameră.

Mă trântesc în pat si încep să îmi plâng de milă.

Nu pot să cred aşa ceva!

De ce mie? De ce nu pot fi si eu o fată normală? De ce nu îmi pot vedea de viața mea? De ce trebuie să apară obstacole care să îmi pună piedică să fiu fericită?

Nu mai vreau! Nu!

Fata din vecini Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum