Billet-doux

Capitolul unu

Eram întinsă pe jos, țărâna intrându-mi în nări.Lama săbii era adânc înfiptă în stomacul meu, rochia mea de culoarea laptelui, fiind acum roșie. Răsuflam panicată,încercând sa mă mișc, însă la fiecare mișcare o durere ascuțită îmi străpungea tot corpul.
Cu ultimele puteri, mi-am ridicat privirea și am văzut-o.
O femeie îmbrăcată în voaluri atât albe cât și negre, venea agale spre mine. Cu cât se apropia, cu atât mai bine puteam observa aripile ce i se târau, lipite de spatele ei. O pereche de aripi de înger, mari, impunătoare, dar care, pe lângă penele albe, avea și pene negre, pene care se răspandeau din ce în ce mai mult. Fața ei, parcă din porțelan, arăta o expresie îndurerată, pierdută
S-a oprit în fața mea,și am simțit cum mi se taie răsuflarea. Mi-a zâmbit,fixându-mă cu privirea ei de gheață, iar cu ajutorul buzelor ei palide, mi-a mimat un simplu "Găsește-mă", ca mai apoi sa fie străpunsă de mii și mii de țărușe negre,de smoală. Țipătul ei a răsunat peste acel câmp,spărgându-se în cer..
Iar atunci m-am trezit, eram transpirată și gâfâiam necontrolat,bătăile inimii mele fiind de două ori mai rapide.Mi-am privit speriată mâinile tremurânde,ca mai apoi să scurtez cu privirea întregul dormitor, însă nimic nu ar fi părut ciudat. Pilota de pe mine parcă părea făcută din gheață, chiar dacă pielea mea ardea, iar razele soarelui ce se strecurau timide printre perdele mele, parcă păreau făcute din întuneric.

Iar din acea dimineață viața mea s-a schimbat complet.

◇◇◇

-Az,vino repede, cred că am găsit ceva ce te-ar putea interesa! strigătul prietenului meu situat în capătul opus al bibliotecii bunicii mele îmi întrerupe căutările.
-Davis, dacă ai mai găsit încă vreo fotografie cu bunica în costum de baie, îţi jur că nu o să mă mai controlez! țip exasperată, îndreptându-mă spre el.
-Nu, nu e asta,promit.Doar vino să vezi.
Dându-mi ochii peste cap, mă poziţionez în dreapta lui şi mă zgâiesc la cartea imensă ce o ţinea în mâini amicul meu.
Era din piele, marginile fiind marcate cu fâşii de aur, iar pe copertă scria caligrafic "Arborele genealogic al familiei Winterworth".
Bucuroasă,îi sar în brațe prietenului meu, el doborând cartea, însă la momentul actual nu conta, atât timp cat era intactă.
-Davis,eşti genial! îi țip în ureche, acesta strângându-mă, la rândul lui, în braţe.
După încă câteva exclamaţii entuziaste din partea mea şi mai multe rugăminţi din partea lui,căci într-adevăr,îl sufocam,mi-am îndreptat atenția către carte, luând-o cu greutate în mâini şi cu Davis pe urmele mele, care îşi aranja ochelarii şi părul obsesiv, mă duc către cea mai apropiată masă din acea bibliotecă.
Odată aşezată,deschid cartea și rămân uimită de cât de intactă a putut rămâne. În ciuda faptului că
paginile erau îngălbenite de timp,cerneala neagră nu era ştearsă niciunde, iar faptul că ea datează din anul 1000 după Hristos-atunci când primul cuplu a fost format în familia noastră-, pot spune că sunt plăcut surprinsă.
-Az, cartea asta e aur! Aici poţi vedea fiecare membru al familiei de acum 1000 de ani. Sigur o vei găsi, iar daca nu, cel puţin vei găsi o pistă. sparge liniştea ce se aşternuse, prietenul meu, Davis.
-Ai dreptate, însă o sa încep căutările de mâine, dacă vrei poți rămâne aici peste noapte, probabil bunica va fi încântată să aibă companie în conacul ăsta imens. Eu mă voi duce acasă. spun, fiind obosită atât psihic cât şi fizic.
-Ok, Az. Ne vedem mâine dimineaţă. Noapte bună pitico! îmi urează Davis, punându-mă pe creştet, exact cum un frate mai mare ar face-o.
-Noapte bună! îi răspund la rândul meu, ieşind pe uşa din spate, ce ducea din biblioteca în grădina, căci nu mai aveam chef şi de bunica mea de data asta.
Era o femeie excepţională, și o adoram, însă uneori felul ei de a fi mereu vesel era obositor,iar dacă erai cu starea mea de spirit,era enervant.
Cu căştile în urechi și cu (,) cartea în rucsac,ma îndrept către apartamentul meu, ce era la câteva străzi distanţă de conacul bunicii.
Poate că vi se pare ciudat,cum de bunica mea locuieşte într-un conac, iar eu intr-un simplu apartament. Ei bine, familia Winterworth est destul de recunoscută în acest oraş pentru averea ei, părinţii mei fiind foarte bogaţi.
Însă mi se părea prea plictisitoare şi falsă viaţa pe care ai mei o duceau,eu fiin predestinată acestei vieţi dacă nu făceam alegerea corectă şi pentru că eu sunt o fire destul de independentă, am ales să trăiesc o viaţă obişnuită, lucrând, având un apartament simplu și mergând la un liceu de rând, fără case uriaşe, cu prea multe camere, fără şcoli private în care sunt doar răsfăţaţi plini de aere,fără să fiu ceea ce nu sunt.
Plus că, nu mi-aş fi putut face căutările daca locuiam în aceeaşi casă cu ai mei, ei fiind destul de curioşi şi băgăcioși atunci când vine vorba de mine.
Nu credeam că de la un simplu vis viaţa mea s-ar putea schimba radical, mai exact de când am visat-o pe ea. De atunci au trecut trei luni,trei luni în care am încercat sa găsesc o pistă, pentru a o găsi,trei luni în care uneori făceam nopţi albe,trei luni în care trăiam cu acea legătură puternică ce se formase prin acel vis, trei luni în care ştiam ca trebuie sa o găsesc.
Iar după tot acest timp,am reuşit să scot la iveală ceva ce m-ar putea ajuta cu adevărat.
Era inexplicabil cum de am avut impulsul ăsta,de a o căuta fără un motiv anume,pentru că aș fi putut ignora şi atât visul ăla-ceea ce am şi încercat să fac,însă fără vreun rezultat-,dar simţeam -și încă simt- că e parte din mine. Că trăieşte prin mine,ca simte prin mine, ca face totul prin mine.
O simt ca pe o pasăre extrem de rară şi frumoasă, prizoniera într-o colivie,pentru a fi admirată şi atât, fără să conştientizeze cineva că ea suferă, de fapt. Şi că totul este doar spre răul ei, astfel agăţându-se de cineva, trăind prin cineva, până când acel cineva o va găsi și o va elibera.
Iar asta e ceea ce voi face eu, o voi elibera.
Cu orice preţ.