ATENŢI: cartea nu este adegvata Încuiaţilor!
As vrea in primul rand sa ii multumesc lui Anonym_Witch pentru comerta! Cautati cartea ei, Covers, in caz ca aveti nevoie de una, sau daca va plictisiti! Fata asta e geniala si e cea mai priceputa dintre...
Cat timp scriam ultimul capitol publicat, m-a lovit o melancolie si am nevoie de cineva care ma va intelege... (adica voi)
Cum am spus si in capitolul precedent, nu o voi ierta pe JK pentru ca a luat viata atator persoane importante,(si spun persoane pentru ca, desi un personaj nu poate fi o persoana reala, cum am invatat chiar azi la romana, ei vor fi mereu reali pentru noi) Dar nu stiu daca o voi putea ierta pentru ceva mai important...
Nu stiu daca o voi putea ierta vreodata pentru ca mi-a facut cunostinta cu o lume minunata, din care nu voi putea face niciodata parte. E un sentiment groaznic sa iti doresti ceva ce nu poti avea.
Pe parcursul seriei am invatat multe lectii importante, pe care nici scoala, nici parintii nu se vor obosi vreodata sa ni-le predea.
Am invatat sa luptam pentru cea ce credem, sa stam puternici in fata raului, ca fericirea poate fi gasita oriunde, ca cei ce mor nu ne parasesc niciodata cu adevarat, ca iubirea e cea mai puternica forta, ca nu e bine sa judecam o carte dupa coperta, ca nu e important cine suntem, ci ce facem cu viata noastra... si amulte alte lectii importante... Dar nu vom putea trai la Hogwarts, pentru ca, desi totul a fost ca un vis frumos, tot un vis ramane, din care ne trezim si in care ne cufundam din nou cand recitim seria, sau revedem filmele. E ca si cum ne intoarcem acasa, dar nu la propriu.
Viata nu e perfecta, dar noi o putem face perfecta, si cred ca e mult mai important.
Eu am invatat de la personajele noastre preferate tot ce scrie mai sus, dar o simgura lectie a devenit o regula pentru mine. E singura regula de care tin cont, si nimeni nu stie de ea. Sau ma rog, nimeni pe care cunosc direct, pentru ca voi o puteti citi aici si aceea este-
"Control your emotion! Discipline your mind!"
Da, asta e lectia mea, si stiti de ce? Dupa ce ai mei au divortat, am devenit o persoana extrem de violenta, si ma certam cu oricine, ba chiar saream la bataie. Pana am deacoperit Harry Potter. Am citit cartea si, desi nu mi-am datsseama, pe parcursul lecturii am devenit retrasa si inchisa in mine. Apoi au intervenit probleme, mama s-a recasatorit si un copil, alta familie si tata la fel, si ma simt ca si cum nu mai am o familie, si am incercat sa ascund asta. Dupa ce am terminat de citit, am incercat sa fiu extrovertita, incercam sa fiu cat mai fericita, sa fiu cu zambetul pe buze. Dar nu eram asa. Nu imi statea in fire. M-am uitat in urma si mi-am dat seama ca pe perioada cat am citit HP am fost cea mai buna eu. Si ca, persoana mea ideala la acest moment este cea care isi controleaza emotiile si isi disciplineaza mintea. Cred ca imi place Snape(ca personaj prefrat, ma refer) pentru ca semanam. El, ca mine, a suferit, a ramas singur, si se simtia ca si cum nimeni nu il intelege si nimeni nu e langa el. Nu mai avea incredere in oameni, exact ca mine. Asa ca a devenit modelul meu in viata. Uneori ma indoiesc ca e cel mai bun model, dar alteori ma simt bine. Am prieteni, cativa, si sunt eu cea adevarat in fata lor, dar atat. Nu arat sentimentele sau emotiile nimanui, si daca e sa o luam asa, e singura data cand m-am deachis in fata cuiva si intr-un fel imi e bine, pentru ca stiu ca, si daca ma veti judeca, nu veti stii cine sunt, si nici eu nu voi stii cine sunteti, si nu imi pasa ce cred niste necunoscuti despre mine. (stiu ca suna cam ca o jigmire, dar nu vrea sa fie o jignire si sper sa nu o interpretati gresit)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Asta crede JK ca e cea mai importanta lectie invatata. Eu mi-am spus deja pareria. Acum e randul vostru
Lasati in comentarii ce ati invatat voi din Harry Potter, si ce credeti despre asta...
Eu va salut si acum o tema la chimie ma astepta...😭
