Dragostea rezista

                                                                                Capitolul 1

  Totul a inceput in dimineata in care m-am trezit cu ei la usa. Templul nostru era situat pe cel mai inalt munte al Japoniei si nu multi erau aceia ce se incumetau la un drum anevoios spre locul pe care multi il numeau ,,sfant".

  In realitate nu sunt sigura ca locul acela avea ceva din supranaturalul in care Maritul Buddha s-a inconjurat,eu nu credeam. Toate statuetele acelea aurite, dinaintea carora tronau ofrande si betisoare parfumate si toate acele plecaciuni ale calugarilor si a adeptilor imi pareau inchinaciuni la un chip cioplit.

Puteam oricand sa jur ca mai traisem si inainte, calugarii ziceau reincarnare, iar pentru mine era amnezie. 

Era o porunca pe care nu o puteam uita, desi mai mult ca sigur ca nici nu o respectam: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine" sau ceva de genu', motiv pentru care eu nu ma inchinam lu Buddha.

  Dar calugarul Ootsu se imbolnavise si tragea sa moara..... In cea de-a douasprezecea zi, celei de-a douasprezecea luni Ootsu se stinge din viata-i pamanteana si porneste pe urmele lui Buddha, in timp ce eu savarsesc cea de-a douasprezecea plecaciune in fata chipului zambitor al lui Buddha.

Clopotele bat,anuntand moartea celui mai batran dintre cei prezenti. Cel ce nu o data m-a pedepsit pentru purtarea mea in fata lui Buddha si nu odata m-a laudat  pentru frumoasele osteneli in ceea ce priveste altarul sau.

Asa ca am cazut in lacrimi amare cand am auzit clopotul si m-am privit dinaintea lui Buddha.

-Trebuia sa mori ca sa ma-nchin Lui, calugare?

Iar ca raspuns la soapta mea un intuneric brusc si rece ma cuprinde invartindu-ma si lovindu-ma pana ce imi pierd cunostiinta si ma las purtata de somnul adanc de nedescris.....