Dragostea rezista

Capitolul 3

                                                                                    Capitolul 3

   Miriam Radivoi pasea mandra pe treptele facultatii de psihologie, Gemenele iubirii. Intrand ca de obicei pe poarta principala ce dainuia impunatoare inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, o coti la dreapta pe aleea inconjurata de fantani arteziene si trandafiri. Afara era minunat si dupa cele cateva ore din tura de dimineata, Miriam inca se simtea frumoasa si mandra de conditia ei umila. Si, trecand pe langa labirintul verde ce servea drept drum spre amfiteatru, o lua la stanga pe langa stalpii de marmura alba cu sigla facultatii imprimata, apoi pe langa statueta cu cele dou gemene ale iubirii si intra in sala de festivitati a unui "castel" si urca scarile acoperite cu un covor rosu.

La primul etaj o facu la dreapta si ajunse la un culoar bifurcat, unde o lua la stanga apoi din nou prima la dreapta. In capatul holului bine luminat, pe o usa  tapitata scria "directiune". Si totusi batu-n tocul usii, apoi introducand doar capul intreba:

-Se poate?

-Pofteste. Se auzi vocea autoritar-pitigaiata a directoarei Simona Lungu.

Intra si inchise usa in urma ei cu un mic scartait de protest. Camera era slab luminata si dadea impresia de vechi, din cauza mobilierului....cel mai probabil, culoarea nu se potrivea. Incaperea avea toate  nuantele cu conotatii sumbre. 

    Aceasta detinea un birou de un maro carbune, cu un scaun tapitat. Biblioteca din spatele acestuia avea si un mic bar, iar toate acestea erau asezate pe o mica scena,mai bine zis o denivelare care sa le scoata mai bine in evidenta. In rest, incaperea mai avea un covoras cu modele interesante ce facea totul sa para mai mare, o canapea la numai 10 pasi de usa si doua fotolii, in mijlocul acestora se afla o masuta de cafea  joasa.

Totul parea atat de barbatesc si sinistru, tinand cont ca intreaga faculate era scaldata in lumina, mai putin acea incapere si nici directoarea cea imbracata in non-culori nu contrasta prea mult imaginea de ansablu. 

-Ati dorit sa ma vedeti? Intreba Miriam dornica sa afle de ce era asa de urgenta prezenta ei.

-Da scumpo, am trimis dupa tine. Am disperata nevoie de tine ca sa duci plicul acesta domnului Popovici. Crezi ca te descurci?

Iritarea ei crestea in timp ce initiala stare de buna dispozitie tot disparea, transformandu-se-n scrum.....

-Da, ma descurc, dar numai daca imi spuneti unde anume trebuie sa il duc.

-Scrie pe plic. Hai ia-l si dute odata!

Simtind starea si mai proasta de spirit a directoarei, Miriam se grabi si luand plicul se scuza cu un '' La revedere''

Privind adresa, intelese ca era trimisa in partea centrala a Bucurestiului, acolo unde numai cei mai bogati pot ajunge.