Lasă-mă Să Te Iubesc!

Prolog

Anul 2001. Anul în care Maya, o fată simplă, cu visuri mărețe, a fost adusă pe lume de către doamna Zaharia.

Bucuria părinților atunci când copila s-a născut a fost de nedescris. Era un seniment matern, respectiv patern, nemaîntâlnit. Ceva în ei se schimbase. Deveniseră mai responsabili.

Visul de a avea un copil s-a îndeplinit. Având grijă în timpul sarcinii de pruncul nenăscut, mama fetei a avut un accident.Unul în care viața sa a luat sfârșit.

Doamna Zaharia mergea pe stradă. Fusese la chioșc pentru a-și lua ciocolată. Mai ceva ca un copil, adora ciocolata. Fiind în perioada sarcinii, soțul său îi oferea tot ce își dorea. Nu era dorință cât de mică neîndeplinită.

Se asigurase. Era sigură că nici o mașină nu va goni pe aleea pustie din fața blocului. Însă inevitabilul s-a întâmplat. Mașina o prăbușise la pământ de la primii trei pași pe care îi făcuse pe asfaltul rece.

Voci de oameni, copii și doctori răsunau pe coridoarele spitalului.

„Va pierde sarcina!" se gândea domnul Zaharia plângând.

Credea că nu își va mai vedea copilul, nu va avea un mic moștenitor.

Însă, datorită bunului Dumnezeu, fata a fost salvată. S-a născut. Tatăl o ținea în brațe. Micuța îi zâmbea.

Avea un zâmbet adorabil, unul care îț făcea pe tatăl său să zâmbească. Zâmbea, în ciuda faptului că tocmai aflase cel mai groaznic lucru din viața sa: Doamna Zaharia avea cancer.

Era într-o stare cronică. Viața ei era pe muchie de cuțit.

Copilul plângea, parcă știind suferința prin care trece mama sa. Tatăl liniștea, dar în zadar. Și-a dus fiica la mama suferindă, aceasta oferindu-i cel mai prețios cadou. O îmbrățișar, o urare de bine și un pandativ.

În nici mai mult de un minut, viața ei s-a stins.

-----

„—Mami? glasul micuței răsuna în camera pustie a părinților."

„—Te iubesc, mami! șoptea fata lângă fotografia celei ce i-a dat viață."

„—De fi fost aici.. Am nevoie de tine, mamă!"

„—Nu s-a fi întâmplat dacă erai aici! Sfaturile tale îmi lipsesc. Nu mi-ai zis.. Nu ai apucat.. Te iubesc!"

-----

Și asta e noua carte, iar bineînțeles, acesta e prologul.