Viziuni Neimplinite

Fila 1 Senzatii

P.S. O zi foarte grea (în sens plictisitoare mult )

Da ...Așa o să încep , cu toate că lucrurile nu merg chiar destul de bine ;Stau la ,,caceli'' lîngă grădi și mă gîndesc ce vreau eu cu adevărat , închizînd ochii cred că o să pot sesiza viața și ce să fac mai departe însă nu e nimic altceva decît forța meditației ,sau e întunericul cu toate că , am observat ieșirea soarelui prin nori..,o suprapunere a liniștii și binelui într-o zi ca asta .

Am auzit și am simțit acest/acel fior al plăcerii în neștire ,cîntecele păsărelelor, a vîntului și a copacilor chiar sunt nemaipomenite ,și-ți pot trezi zîmbetul pe față dupa o zi amărîtă.E un pic frig, și mă învăluie un aer rece care mă face să tind spre căldură. Chiar stînd ghemuită visez la ceva ,,mai mult'' accentuez acest gînd deoarece este unul potrivit cărții la care stau acum și încerc să o înteleg ,,50 de umbre ale lui grey ''.Nu aș spune că cartea este rea cum cred alții ,este destul de bună pentru cei care o înțeleg și nu este ceva rău ,ieșit din comun sau ,,Doamne ferește !''dacă o fată o citește . Apropo faptul de a te INROSI îmi deschide noi spații ,percepții ale vieții ,cum aș descrie-o...-posibil ceva miraculos, cald primitor chiar uneori fierbinte ,care te pune pe gînduri ... Dar și rece ,sumbru te ia un năval de sentimente care în realitate poate că nici nu sunt ,dar tu le simți și foarte tare (încît vreai să te bagi în pămînt). Aceasta apare în urma timidității ,rușinii ,este ca un val ce se împrăștie pe toată suprafața feței și te face roșie ,însa oarecum ea atinge anumite limite ,apoi se stinge și iar te ia prin surprindere .Este un moment palpitant sa-ți placa /și să te temi .Senzații anormale.

Aburind de la vîntul de acum ,mă trezesc la viață printr-un mod necunoscut ,imprevizibil chiar retrospectiv, din punct de vedere că stau pe banchetă lîngă scrînciob și departe de mine ,stă o bătrînică care aș zice meditează însă nu e așa .O văd în fiecare zi stînd pe banca aceea demult uitată de timp ,oare la ce s-ar gîndi ,

cum trec anii la bătrînețe ?

sau ceva neobișnuit în umbra care stă ?

sau la timpul dat cînd vîntul și pe mine ma încîntat ?

Nu aveam idee că este atît de bine, frumos și liniștit ,pulsația lui ,forța cu care îmbie și leagănă copăcelul acela de la vreo 10 metri de mine.In acest moment uit de tot și doar admir , admir și pătrund în lumea liniștii armonioase ; și frunzele copacilor sunt atinse de adierea vîntului de parcă plutesc pe altă planetă în concordanță cu iarba ce se leagăna sub sunetele primăverii și a vremii răcoroase .O privire ambiguă a acestui tablou natural și a cadrului în care mă găsesc.