Scrisori

28

      Am facut ce mi-am promis.In penultima pauza , imediat ce ai plecat din clasa,m-am asigurat ca nimeni nu ma vede , am pus scrisorile intr-unul dintre caietele tale de pe banca, apoi mi-am luat ghiozdanul  si am plecat.

M-am intalnit si cu Aiden pe hol.M-a oprit din drum si m-a intrebat unde plec.L-am privit in ochi cateva clipe si nu i-am spus nimic.Parea ingrijorat. M-a intrebat inca o data unde plec.I-am spus ca plec acolo unde trebuie.S-a incruntat , iar atunci am trecut nepasatoare pe langa el.

A strigat dupa mine intrebandu-ma la ce ma refer, dar nu mi-a pasat de ceea ce spune el si de faptul ca striga dupa mine ca un nebun si ca majoritatea elevilor de pe hol se uitau la noi. Pur si simplu am plecat.De ce mi-ar pasa asta ? De ce i-ar pasa lui asta? Cui i-ar pasa asta?

M-am dus la calea ferata.O zona pustie, o zona de langa o padure pe unde trece trenul care , sincer, nu stiu de unde vine .

Mi-am scos din ghiozdan o foaie si un pix, m-am asezat pe sina de tren  care era atat de rece si prafuita si m-am gandit ce as putea sa scriu.Un ultim mesaj.

Asta ar fi trebuit sa fie un bilet...un bilet  , dar nu pentru cineva anume.Pur si simplu un bilet.O amintire lasata de mine...nu una prea buna.

 Atat am scris : " Pentru ca viata este prea cruda cu mine ...".

Am bagat biletul  in buzunarul  pantalonilor si m-am urcat pe sina de tren .Priveam ce era in jurul meu.O padure, soarele palid de pe cer, norii cenusii, pietrele gaurite  de langa mine, sinele de tren care erau murdare de noroi.Inspiram mirosul greu din aer . Mirosea a fum , a crengi uscate si arse.A mult fum .

In timpul asta m-am gandit ca nu sunt singura persoane care vrea sa faca asta.Eram constienta ca multe persoane si-au pierdut viata aici.

Eram constienta ca multi oameni au avut diferite probleme de si-au gasit sfarsitul  tocmai aici.Fie saraci, fie ca au baut si au cazut in fata trenului  fara a-si da seama, fara a avea puterea necesara de a se ridica , fie au fost prea suparati in acel moment si asta era singurul mod de a scapa , fie din cauza unei persoane pe care au iubit-o...in concluzie, supararea i-a adus aici, in locul asta frumos care este  de fapt , locul in care unii isi pierd viata.Printre care si eu o sa mi-o pierd aici.

Mi-am inchis ochii .Mi-ai reaparut in minte.Mi-a  reaparut zambetul tau.Mi-a reaparut chipul tau.Mi-a reaparut  felul in care m-ai privit cand te-am mangaiat pe obraz.Mi-ai reaparut cand ai fugit de mine si cum  nu mi-ai mai vorbit.Cum nu ti-a pasat ca m-am taiat din cauza ta .Cum o sarutai atunci  cand eram la fumoar.Am avut tot in minte, in fata ochilor.Mai ales pe ea...abia asteptam sa o fac, sa scap.Ti-am pronuntat numele : Matthias...Matthias...Matthias.

Am auzit suieratul trenului, l-am auzit , se apropia.Am stat cu ochii inchisi , asteptand.

Insa, am auzit altceva .Era vocea unei persoane care spunea : " Stai! Nu face asta...te rog ." 

Era un glas cunoscut .Mi-am deschis ochii repede, am vazut ca trenul se apropia de mine.Nu am vrut sa ma intorc spre acea persoana.Nu am vrut asta.Voiam sa cred ca mi s-a parut ca am auzit pe cineva spunandu-mi ceva.

Brusc, am simtit cum m-a apucat de mijloc si m-a  tras de pe  sina.M-a intors cu fata spre el.L-am privit  cateva minute bune fara a spune ceva.SI el la fel.SI trenul a trecut.Era liniste din nou.

Era la fel de speriat  si de ingrijorat cum l-am lasat. M-a mangaiat pe obraz, iar cu degetul mare mi-a sters lacrimile.Nici nu stiu cand am inceput sa plang.Nici nu am simtit ca plang .

Ochii ii erau atat de sinceri.El era ingrijorat, speriat.Ma privea .L-am intrebat de ce a facut asta si de unde a stiut. Tot ce mi-a spus a fost : " Eu te iubesc, Evelyn " .

L-am imbratisat pe Aiden si am plans mai tare.M-a mangaiat pe par si m-a sarutat de nenumarate ori .Mi-a spus ca ma iubeste prea mult pentru a ma pierde .M-a rugat sa nu o mai fac niciodata.Mi-a spus ca ma ajuta...mi-a spus ca te va ruga sa vorbesti cu mine doar ca sa nu mai fiu in halul asta.Mi-a promis multe lucruri pe care, sincer, nu voiam sa le aud niciodata.

Poate pare ciudat cum dintr-o data s-a intamplat asta, dar mi-am dat seama ca nu are rost sa fac asta pentru tine....Aiden m-a ajutat.Mi-a dat sansa la o noua viata.Pur si simplu, el mi-a luminat mintea.Prezenta sa mi-a deschis ochii.Mi-am dat seama ca  fug de persoana care ma iubeste doar pentru cineva ce nu ma vrea .Am fugit de el din cauza ta, obsesia mea.Cred ca totul a fost o obsesie .Dorinta de a ma iubi tu a devenit o obsesie...ceea ce ma distrugea.Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma lupt cu soarta .Soarta nu ne vrea pe noi doi impreuna  , oricat as incerca si oricat m-as lupta cu ea.Mi-am dat seama ca el este cel cu care trebuie sa fiu.Cel ce m-a ajutat si m-a iubit.Cu el.Aiden , cel pe care l-am simpatizat doar ca imi era prieten, poate il si foloseam, Aiden, cel dupa care nu sufeream absolut deloc...nici nu imi pasa de el, nici nu il vedeam.Nu imi pasa deloc de el.Nu imi pasa de iubirea lui .Nici nu ma interesa ca ma iubea cum eu te iubeam...

Mi-am dat seama ca trebuie sa te uit.Sa te scot din mintea mea.Sa ma opresc.Trebuie sa te uit pentru a-mi trai viata...

Asta fac. Te uit .O sa incerc sa te uit.Pana la urma, fiecare rau are binele lui.

Aiden m-a luat de mana si am plecat...

 Asta a fost totul !  

                                                          SFÂRȘIT! 

Multumesc ca mi-ati citit cartea si ca ati votat-o ! Sunteti uimitori.