Se spune ca oameni nu-si vor intoarce niciodata privirea pe strada dupa frumusetea sufletului unei persoane. Nimic mai adevarat de atat. In mod clar, doar cei carora le lipseste perechea de ceva timp nu ar tine cont de aspectul fizic al cuiva, insa majoritatea dintre noi asta urmarim - o prima impresie a ochiului cel putin buna.
In orice caz, cu frumusetea nu putem trai o viata fericiti. Ca barbat, nu m-as simti vreodata atras la infinit doar de chipul placut, ochii mai mult decat frumosi si de parul blond-atragator al unei femei. Ele sunt doar niste elemente pe care ea le-ar avea si mi-ar face indragosteala mai rapida, iar timpul petrecut cu ea mult mai incantator. Frumusetea ei vine din imbinarea a doua elemente la care se poate adauga adjectivul "frumos" - trup si suflet. Sufletul e cel ce ma face sa raman langa dansa cat mai mult timp, sau cel putin sa incerc sa fac asta. Faptul ca e deschisa asemenea unei carti nu te face decat sa o citesti si sa iti dea impresia ca nu are nimic fals in ea, ca sinceritatea e lucrul ce o defineste.
La inceput te simti atras de felul in care arata, dar apoi iti dai seama ca nu numai asta cauti, ca meriti ceva mai mult. Incepi sa il cunosti mai mult pe cel de langa tine pe zi ce trece, iar curiozitatea te impinge sa gasesti ceva atractiv in fiecare gand al celuilalt. Ajungi intr-un moment cand iti dai seama ca tii la persoana aceea, dar nu iti poti spune nici tu de cand. Simti doar ca e acolo si ca nu iti mai trebuie nimic, ca ea e acolo din prima zi a vietii tale, ca niciun lucru rau nu ti se poate intampla. Asta e frumos.
Sunt putini cei care au simbioza despre care vorbesc dusa la un nivel incantator, dar ce ne opreste sa cautam ? "Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautatea careia merita sa alergi toata viata" - Tudor Chirila
