Prin Alti Ochi

Toti facem parte din aceeasi cutie

Nu vreau sa incep prin a imi spune numele, deoarece nu e important. Numele meu nu ma reprezinta. Vei putea intalni cu usurinta un alt om cu acelasi nume, dar daca vei pleca vreodata sa cauti pe cineva care se comporta ca mine, simte cea ce simt eu, este fericit din aceleasi motive ca mine, vei putea cauta ani intregi, iar dupa moarte, ca un suflet pustiu, vei putea continua sa intorci lumea cu susul in jos pentru a gasi cea ce cauti. Nu il vei gasi niciodata.
 
Si, inteleg, esti un om, nu esti ca mine, crezi lucruri doar daca ai explicatii logice. De aceea am una care sa imi comfirme teoria: Fiecare puzzle are piese diferite, dar unite formeaza o imagine.
Iar acea imagine e fiecare din noi. Fiecare e format din piese diferite. Toti suntem adusi pe lume fiind completi, dar multe piese se pierd pana la plecare.

Asta este mesajul pe care l-am inteles dupa ce am putut vedea cu ochii altei persoane. Arata ca mine, avea acelasi nume, dar nu eram eu. Stiam asta. In acele clipe as fi fost dispusa sa fac orice pentru a parasi acel trup, chiar daca stiam ca asta va fi dur. Am gresit. Nu m-am gandit la celalalt suflet care isi va pierde invelisul pentru totdeauna. Caci oricat de diferiti am fi, toti stam in aceasi cutie.

Prefer sa cred ca sunt unul din acele puzzle-uri complicate, pline de secrete, pe care le afli doar o data ce, cu efort si rabdare, il poti termina. Iar, cu fiecare piesa adaugata, afli ceva despre mine si despre cum sunt eu. Multe piese pot parea la fel, dar poti fi sigur ca de fapt nu sunt. Poate va trebui sa le rasucesti putin pana sa se potriveasca, dar stiu ca vei reusi, daca vrei cu adevarat sa ma cunosti.