Ma trezesc intr-o camera ingusta, inconjurata de desene ale unor lumi imaginare si maldare de carti langa pat.Sunt aseazata pe un scaun de birou, in fata unei schite neterminate. Mana mea apuca creionul si se pune pe desenat. Parca totul venea de la sine. Incet, incet, puteam vedea un castel ridicandu-si bazele pe hartie. Cea ce era bizar era ca eu nu faceam nimic. Dupa ce m-am obisnuit, a inceput sa devina relaxant. Parca cu fiecare dunga trasata, eram cu un pas mai aproape de o lume doar a mea.
Dar dupa acea m-am trezit la realitate. Eu eram intr-un pol complet opus al lumii. Nu mai aveam familie, sau cel putin familia mea. Trebuia sa merg la o scoala noua, totul din senin. Deoarece acea luna stupida s-a decis ca ar trebui sa incep o noua viata. Parca ni s-a spus mai demult la istorie despre legenda lunii care le arata celor "orbi" adevaratul scop al vietii. Parca asa era.
Dar adevarata intrebare era de ce eu? Ce am facut eu gresit ca sa ma aleg cu asta? Dar, dupa momente lungi de gandire, am realizat ca parca locul asta incepe sa imi schimbe viziunea asupra vietii deja. Si in plus, sunt si mai calma, cum nu am fost niciodata.
Asa ca am decis sa ii dau o sansa noii vieti, doar ca sa vad cum se mai desfasoara lucrurile.
Ma pun in pat, deoarece sunt ostenita. Intetionam sa incerc una din cartile acelea din maldarele de langa mine, dar dupa doua pagini am adormit. Pacat...era interesant.
De dimineata...
-------------------------------------------------------
Primul meu comentariu de autor, yey!
Deci, cum credeti ca se va descurca la scoala?
Voi incerca sa o continui cat de curand, daca vreti.
Puup:*
CITEȘTI
Prin Alti Ochi
Novela JuvenilOricine ar spune ca nu si-ar da viata pentru nimic, dar nimeni nu e dispus sa crute atat de usor o alta viata.
