-Buna! a zis Jason ridicandu-se de pe canapea.
Of, frate! O uram pe Andy pentru ca m-a adus acolo. Jason...arata atat de bine! ,,Nu, Carson! Nu gandi asa! E un fraier! Te va face sa suferi!" imi tipam in gand.
- Buna! am reusit sa spun, trecand peste toate gandurile mele.
- Nu am putut sa rezist...De cand te-am vazut jos, la fantana nu am putut sa ma abtin sa urc aici. Nici macar nu mi-ai zis numele tau. a spus el, apropiindu-se de mine.
Andy a iesit din apartament, facandu-mi discret cu ochiul.
- E Carson. Numele meu e Carson Tarrel. am dat mana cu el simtind mii de fiori la atingerea mainii lui, si cred ca si el a simtit la fel. Ochii lui verzi erau asa de patrunzatori si frumosi! Felul in care isi dadea intr-o parte suvitele rebele de pe fata cu mana...frate! Era superb!
- Pai...stii, e destul de greu sa te intreb asta. Cu alte fete a fost mult mai usor. Ămm...ai vrea sa mergem la un restaurant maine seara? a zis el, sfios.
Nu stiam ce sa ii zic. Desigur ca vroiam, dar ce era sa fac? Imi era frica ca o sa ma foloseasca cateva luni, pana o sa se sature de mine, si apoi o sa plece. Eram obisnuita sa fiu dezamagita de baieti, dar gandul ca se mai putea intampla o data, nu era foarte placut...
