Acest pisoias l-am gasit intr-un sant pe strada. Mieuna si nu stiam ce sa ii fac asa ca l-am luat,l-am bagat in geaca si am fugit acasa sa vad ce spune mama de acest pisoias mic:daca il pastram sau..nu. Era bolnav dupa cum arata: blana ii era ciufulita si avea multe locuri unde nu avea par.
Cand am ajuns acasa...am fost foarte foarte foarte trist :( : Mama nu l-a acceptat pentru ca se temea ca voi face ceva de la el. Nu puteam sa il las sa moara, chiar nu puteam asa ca l-am luat si l-am ascuns in pod si am furat o galetuta de smantana cu paine si i-am dat sa manance.
Era foarte greu noaptea cand nu stiai ce face.Timp de 2 zile nu prea dormisem.iar cand mama adormea eu fugeam in pod si ma dormeam. O singura data m-a prins si i-am spus ca m-am trezit devreme,ma plictiseam si "am inceput sa strang fanul". Scapase!Mare mirare!
Peste aproximativ 2-3 luni de chin sa spun asa pisoiasul isi mai revenise si era mult,mult mai vioi.Ma bucuram mult sa il vad cum zburda prin iarba de fericire.
Apoi l-am aratat din nou mamei si a spus ca pe acesta il putem pastra si sa nu ii mai aduc animale bolnave in casa niciodata!
M-a bucurat sa vad cum mama si pisica se alergau prin casa :)) stiu pare ciudat dar chiar era funny!
Sper ca din acesta poveste ati retras ideea principala: "Nu judeca inainte de a cunoaste!"
