Jurnalul unui indragostit[YAOI]

Capitolul 3

Ma trezesc a doua zi dimineata , la fel cum ma trezesc in fiecare zi din viata mea, fara niciun chef de-asi incepe ziua ca un om normal sau de a face ceva.De ceva vreme nu ma mai trezesc cu niciun chef de viata sau de a face ceva ,fara vlaga cum s-ar zice .Nimic nu mai e cum a fost ,nici macar diminetile in care ma trezeamcu un chef imens de viata, credeam ca pot face orice ,eram asa de pozitiv si de ambitios incat puteam face orice , fara ca nimic sa-mi stea in cale ,eram pur si simplu fericit aveam tot ce-si putea dori cineva, asta cand era el in viata mea...curgandui cateva lacrimi- Tot stau si ma intreb de ce ne indragostim? De ce acest sentiment trebuie sa apara as ape neasteptate in viata noastra, de ce trebuie sa se manifeste in hahlul asta incat viata ta sa depinda de aceea dragoste , fara de care nu poti fii tu , nu mai poti face nimic ,mai pe scurt viata ta nu poate continua , te simti ca si cum ai mai avea o zi,doua de trait si nu stii ce sa faci.E un sentiment foarte ciudat care nici nu stii cum sa-l manevrezi... . Mereu stau si ma intreb de ce , si niciodata nu gasesc un raspuns potrivit, si probabil niciodata nu voi gasi un raspuns la aceasta intrebare.Tot ce stiu e ca daca te indragostesti ,acea dragoste poate dura toata viata sau doar cateva momente din viata ta, si nici nu it vei da seama cand a trecut atat de repede,dar dupa ea va trage si durere,suferinta, niste sentimente care sunt extrem de greu de manevrat , ajungi intr-un moment in care nu-ti mai doresti sa traiesti, in care iti dai seama ca nu mai ai pentru ce trai ,pentru ca acea dragoste era viata ta,modul tau de a trai, de a respire de a fi,pur si simplu erai TU.E foarte greu,sa treci peste asta ... Ce tot vorbesc aici , de-as fi putut sa trec sa uit tot , sa nu ma mai gandesc la el , si sa-mi vad de viata mea asa cum ar fi trebuit sa fie , dar toate incercarile mele au fost in zadar ,nimeni si nimic nu m-a ajutat, orice am facut a fost pur si simplu degeaba ,a fost doar timp irosit, nu ca as fi avut ceva de facut in acel timp,dar eram constient ca trebuia sa-mi ocup timpul cu ceva ca sa nu inebunesc,sa se ajuga la mai rau , incercand toate modalitatiile poisibile , am descoperit cu timpul scrisul in drag meu jurnal care pot spune ca e acel umar pe care ma pot descarca fara ca nimeni sa ma judece ,pentru ceea ce fac si sunt.La ineput mi-a fost destul de greu sa fac asta, pentru ca imi aduceam aminte de toate momentele fericite din viata mea, care totodata ma faceau sa sufar cumplit,nu mi-a fost delocusor sa incep sa fac asta , dar cu timpul m-am obisnuit ,si nu cred ca as putea vreodata sa renunt la asta pentru ca de ceva vreme acest lucru face parte din viata mea,cum v-am mai spus este acel umar pe care pot sa ma descarc si sa plang fara ca nimeni si nimic sa ma judece sau sa ma critice.Tot ce scriu aici estefoarte important pentru mine,aici imi scriu fiecare zi din viata mea ,fiecare durere,fiecare of,fiecare lacrima ,pe scurt scriu toate sentimentele pe care le am zi de zi.Cateodata stau si ma gandesc ce o sa fac cu viata mea, ce o sa se intample cu mine , ce voi face , cum voi face , pentru ca enu e prea potrivit pentru tanar de 25 de ani sa stea degeaba, neavand nicio problema fizica, dar se pare ca starea mea psihica nu mi-a permis acest lucru.In fine .. o sa vedem ce va fii,dar deocamdata lucrurile vor ramane asa.. . Ma intend pe pat inchizand ochii , gandindu-ma la nimeni si nimic,lasandu-mi gandul sa se duca unde vrea el, si in timp ce stateam foarte relaxat, evident gandul meu a zburat la el.. si in acel moment o lacrima si-a facut aparitia,prelingandu-se incet de-a lungul obrazului meu , si la un moment dat am simtit cum cineva imi sterge acea lacrima , si imediat am deschis ochii pentru a vedea cine e, ma uit prin jurul meu si nu vad pe absolut nimeni.Puteam sa jur ca cineva mi-a sters acea lacrima, dar probabil e doar in imaginatia mea bogata.., asa ca ma intind inapoi pe pat inchizand din nou ochii, lasandu-mi gandul sa se duca un vrea.Simt cum un zamber mic de tot isi face aparita pe fata mea ,asta datorita faptului ca mi-am adus aminte de mai multe momente frunoase din viata mea pe care nu as vrea sa le insir acuma, pentru ca as strica momentul , si nu mai vreau sa-mi dea lacrimile ca de fiecare data.Si cum stateam eu din nou foarte relaxat, simt cum cineva parca-mi mangaie obrazul drept, evident ca am inceput sa cred ca visez,sic a totul avea sa se intample in imaginatia mea, ca este doar o iluzie a gandului meu ,dar se pare ca si-a facut aparitia si un miros foarte cunoscut mie, stau putin pe ganduri sa-mi amintesc de unde cunosc acest miors, si atunci mi-am dat seama ca nu potate fii adevarat ceea ce cred in acest moment , nu.. nu se poate ca acest miros sa fie a lui Max... nu.. desi nu prea am cum sad au gres cu asa ceva,dar refuz sa cred ca e al lui ,sunt sigur ca imaginatia mea imi joaca feste si ca totul e doar in capul si in inima mea.Atunci imi spun mie insumi:

"Cred ca ma gandesc mult prea mult la tine,Max ,pentru ca de fiecare data cand fac acest lucru , gandul imi zboara direct la tine, si cum se face ca acum te simt ca si cum ai fii aici langa mine , ceea ce refuz sa cred ca e adevarat". Dupa cateva secunde stand la fel parca aud langa mine o voce inceata ,blanda care-mi spune:

"E adevarat".

Am revenit cu forte proaspete dragilor.Sper ca v-a placut acest capitol nou nout.Weekend placut in continuare.