Prolog

45 6 2
                                    

  Ai plecat cu sufletul meu. Mi-ai sfâșiat inima, iar singurul remediu este vocea ta. Inima mea strigă după acele vremuri. Îmi e frică fără tine, mă simt singură, goală.

   „De ce ai plecat?"
   Este întrebarea ce îmi bântuie mintea. Oare ai întâlnit o altă persoană căreia vocea ta să îi liniștească demonii inimii? Oare te vei întoarce? Îmi e dor de tine, vreau să te întorci, să îmi zâmbești ca și cum nimic nu s-a întâmplat, apoi să îmi cânți. Să mă porți pe un drum în care noi doi suntem singurii călători.

   Înapoiază-mi inima! Dezleag-o din strânsoarea cântecelor tale, apoi pleacă! Oferă-mi clipele de liniște pe  care doar cântecele tale și simpla prezență le aduceau  în dezordinea vieții mele.

   Vreau ca fără tine să nu îmi mai fie frică vreau să mă simt puternică!

  Bună dragilor! Asta este o nouă carte la care lucrez de un timp. Sper placă ideea!

Cântecul inimii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum