Cântecul inimii

Începutul unei povești

„ Din prima clipă când am făcut contact vizual am știut că tu îmi vei liniștii demonii inimii, ai trecutului, ai prezentului, ai viitorului. "

Și uite așa
Voi încăleca pe-o șa.
Și vă voi relata
Povestea mea,
Destul de încâlcită,
Ea de fel
Dar plină de emoție
Precum un carusel...

  Acum odată ca niciodată poveștile de dragoste aveau un final fericit, unde prințul, Făt-Frumosul pe cal alb, își iubea necondiționat prințesa, Albă ca Zăpada, dar acum cred că aceste povești erau doar fantasme, plăceri ale oamenilor, unde imperfecțiunea nu exista, păsările și toată natura dansau în jurul frumoasei prințese și a elegantului prinț. Nu o să neg că iubirea există, dar așa cum există ea, așa există și ura.

   Și poate că iubirea dintre noi doi nu a ajuns la ură. Nu ea a fost cea care ne-a despărțit, ci nepăsarea ta. Nu o să spun că eu am fost cea mai devotată iubită. Poate că nu am fost atentă la toate nevoile tale, dar am fost acolo pentru tine. Așa cum, pot spune, că muzica ta a fost acolo să îmi liniștească demonii interiori. Vocea ta era un medicament, un pansament pentru toată rănile și zgârieturile din sufletul meu.

Dragul meu, Eros, sper să vezi această carte, să o citești, și să îți aduci aminte de mine, Aryan, tânăra căreia vocea și ochii tăi de onix i-au liniștit demonii.

Povestea noastră de dragoste este una clasică dintre o tânără și un chipeș băiat ce calcă pe urmele unui viitor frumos. Povestea noastră ne conține pe noi, tineri cu gândurile în vânt, poate ambii zăpăciți de sentimente, apoi aceste sentimente au format marea care ne învolburase sufletele și care a început să ne înece rațiunea.

Țin, dragul meu Eros, să îți reamintesc cum ne-am întâlnit. Ziua în care parcă viața mea prindea culoare.
„Dansam amuzată alături de prietenii mei în parcul de distracții. Și poate te intrebi de ce dansam, și asta mă întreb și eu. Dar pentru tine pot avea un răspuns. Simțeam că acea zi o să fie una minunată, îmi doream să mă bucur de moment. Pur și simplu o simțeam, iar atunci când te-ai așezat lângă mine în roata cea mare, am simțit cum totul începe să se liniștească, demonii mei interiori parcă luaseră o pauză. Te priveam cu coada ochiului, încercam să îți atrag atenția într-un mod subtil, dar atunci când privirile noastre s-au întâlnit timpul s-a oprit iar eu am simțit cum cad în mrejele dragostei. Încercam să rețin cât mai mult din chipul tău. Păreai obosit, cearcănele adânci făcându-te si mai atrăgător, părul ușor crescut era ciufulit, și gropița pe care obrazul tău o ascundea mă făcea să îmi doresc să o ating și poate chiar să o sărut. Ai ridicat amuzat o sprânceană, zâmbind șmecherește în colțul gurii. Am observat cum buzele tale rozalii se mișcau ușor:
- Ești bine? ai întrebat pe un ton ironic.
Mă înroșisem atât de tare încât parcă luam foc. Am bălmăjit rușinată un „sigur" încercând să îmi îndrept privirea spre peisajul care părea șters pe lângă frumusețea ta.
- Sunt Eros... iar tu ești...?
-Aryan. Am spus ațintindu-mi privirea spre picioarele mele.
- Mă bucur să te cunosc frumoasă Aryan!
Eram din nou roșie și nu înțelegeam de ce reacționam așa. Dar nu voiam totuși să închei conversația.
- Și eu Eros!

Dar apoi a venit momentul în care trebuia să coborâm. M-ai ajutat să cobor iar atunci când ți-am atins mână am simțit ceva în stomacul meu. M-ai privit încruntat, eu încercând confuză să îți deslușesc privirea. Apoi ai spus:
- Haide să ieșim mâine, haide să ne cunoaștem.
Șocată, confuză dar și entuziasmată am acceptat cu un glas tremurat.
-Perfect! Ce zici de ora 10:00 la cafeneaua Fulgi de iubire?
- Sigur!
Seara ce continua fusese minunată. Privirile noastre se mai intersectau de la depărtare iar eu mă rușinam îngrozitor. Nu înțelegeam de ce, dar tu erai special. Încă ești special Eros. "

Și asta a fost prima noastră întâlnire, momentul în care tu te prinseși de gândurile mele precum un scai și mi-ai dat viața peste cap precum un uragan.