parfum pierdut în noapte
mă simt că o eclipsă
un ocean fără de flux
că un gol şi-o mare lipsa.
licurici roiesc încet
pe sub becul selenar
o să mă vedeţi în port
semăn cu un marinar.
am iubit demult o sirenă
ce acum se scaldă-n valuri
nu-mi răspunde la ecouri
degeaba aştept la maluri.
încă bântui prin recife
parcă-s viu, dar parcă-s mort
uneori adorm alene
cu capul înspre port.
ancora încă mi-e aici
vântul bate dinspre nord
dar pan' să plece
mă cam gâdilă de cord.
focul arde încet, mocnit
încă e urmă de jar
iar a asta a fost povestea
celui mai trist marinar.
