În luna februarie a anului 1948, mai multe vase care desfăşurau operaţiuni comerciale în jurul coastelor Indoneziei au recepţionat câteva mesaje SOS trimise de pe vasul olandez SS Ourang Medan. Într-o engleză stricată, un bărbat repeta încontinuu: “Căpitanul şi toţi ofiţerii zac morţi în sala de conferinţă şi pe punte. Foarte probabil ca toţi membrii echipajului să fie morţi.” Fraza era urmată de un zgomot static care ascundea fragmente dintr-un cod Morse indescifrabil. Mesajul se încheia cu vocea aceluiaşi bărbat: “O să mor”. Straniul mesaj s-a repetat timp de aproximativ 30 de minute după care nici unul dintre vasele din zonă nu au mai recepţionat nimic.
SS Ourang Medan a fost găsit câteva ore mai târziu. Salvatorii care au urcat la bord au fost întâmpinaţi de o imagine de coşmar. Întregul echipaj al navei era mort iar trupurile lor zăceau contorsionate într-un mod grotesc, cu ochii larg deschişi privind spre soare şi cu braţele întinse de parcă încercau să apuce un obiect invizibil. Pe feţele împietrite se putea citi teroarea. Până şi câinele de pe vas a fost găsit mort, înghesuit în spatele unor cutii din cală. Trupurile nu prezentau urme vizibile de violenţă şi nimic nu indica o cauză evidentă a morţii.
Câteva vase au încercat să tracteze nava olandeză mai aproape de coastele Indoneziei, însă după doar câteva mile un incendiu puternic a izbucnit la bordul SS Ourang Medan. Vasul s-a scufundat în mai puţin de 5 minute.
Nici cercetările ulterioare nu reuşit să facă lumină şi să explice ce s-a întâmplat pe vas. Mai multe echipe de scafandrii au coborât în adâncuri pentru a recupera cadavrele de pe nava scufundată însă fiecare expediţie a revenit la suprafaţă cu acelaşi răspuns: “vasul este gol, nu este nimeni acolo jos.”
Epava SS Ourang Medan zace şi astăzi pe fundul oceanului, undeva în apropierea coastelor Indoneziei.
