Gemenii Ciudati

Prolog

Ma rezem de spatarul patului si ma gandesc ca in camera cealalta sta fratele meu care nu ma suporta si pe deasupra ma si uraste. Simt cum mi-se rupe sufletul cand ma gandesc ca ma uraste asa de mult, simt cum lacrimile sunt pe fata mea palida si nu pot sa ma opresc nici atunci cand cineva da navala la mine in camera.

Ma uit printre gene la persoana din camera si in fata mea sta fratele meu cu ochii rosi si cu fata uda, se pune langa mine in pat dar eu nu comentez sunt prea surprinsa de venirea lui aici, se uita la fata mea plansa si ma ia intr-o imbratisare de urs, eu nu reactionez din prima la imbratisarea sa dar dupa cateva minute il imbratisez strans, el isi baga capul in scobitura gatului meu si stam asa cateva minute bune.

                   -De ce plangi? Ma intreaba el, nu ii raspund stie deja raspunsul la intrebarea sa si mai stie si ce simt in momentul asta de fata. Ma faci sa ma simt fatalau cand plangi si imi trasmiti si mie sentimentele tale si totodata si lacrimile. Spune din nou cand vede ca nu raspund si stau cuminet la el in brate, chicotesc putin la spusele lui si oftez cu greutate.

                    -Nu imi place asta. Spun eu si arat spre fetele noaste planse, avem acest dar sau defect, nici noi nu stim, de simtim toate sentimenetele care trece prin noi, am plans de atatea ori si i-am trasmis si lui lacrimile, am simtit de atatea ori ca am un gol in stomac i-am trasmis si lui asta. Nu imi place ca trebuie sa stie el cum ma simt eu de fiecare data...

                  -Nici mie nu imi place asta dar asta ne face gemeni, nu? Spune el si ma retrag din imbratisarea sa si ma pun pe marginea patului cu spatele la el, vreau sa il intreb ceva dar imi este frica ca o sa afirme cea ce o sa il intreb dar trebuie sa imi fac curaj sa ii spun.

                  -Cand ai spus ca ma urasi cu adevarat si ca vrei sa plec din viata ta... A fost adevarat ce ai spus, adica ai simtito cu adevarat ura aceea... Spun eu si nu vreau sa fie adevarat ce a spus atunci, vreau sa cred ca a spuso la nervii. Il simt cum vine mai aproape si ma intoarce cu fata la el, ma saruta pe frunte si se uita serios la mine.

                  - Chiar te urasc, te urasc foarte mult pentru ca nu ai avut incredere in mine si ura asta asa o sa ramana, deci stergeti lacrimile alea dupa fata si nu mai plange ca o prostuta pentru ca eu nu am sa imi mai schimb comportamentul ca vrei tu. Spune el cu o ura in voce, de asta ma temeam cel mai mult, nu il mai suport si nu am cum sa il schimb sa il readuc la realitate.

Ma uit mirata la el si fug in baia din camera mea ca sa ma inchid acolo, inchid usa cu cheia si ma duc in fata oglindei si imi privesc reflecsia in ea, zambesc ca o idioata si deschid un sertat, de acolo iau o lama, ii desfac ambalajuc il curat cu spirt si la urma il pun pe incheietura maini mele. Apas destul de tare ca sa curga sangele, imi bate inima foarte tare si in usa se aude batai si strigate.

 Imi mai fac o taietura adanca in care de data asta sangele curge si pe jos, ochii mei sunt atintiti spre balta de sange de la picioarele mele si o ameteala ma apuca, ma tin cu mana care surge sangele,de ghiuveta dar nu mai vad nimic in fata ochilor decat negru si ma prabusesc pe gresia rece dar inainte sa imi pierd cunostinta simt doua brate si un miros de parfum asa de cunoscut.