Imi vine sa plang de cate ori ne luam la revedere.Nu stiu de ce dar ma tem ca a doua zi nu te voi mai vedea.
Si dea lungul aniilor, mi-am dat seama ca iubirea, dupa el , nu mai are acelasi gust.
Imbulzeala colosala din metro ma inebuneste.Inca o zi agitata in Bucuresti , care usor usor ma lasa fara energie.Tin cafeaua strans in mana atat cat pot, caci nu as vrea sa o vars pe mine, sau in cel mau rau caz pe doamna in varsta de langa mine care incearca sa citeasca ziarul.Ma uit la ceas si vad ca mai am doar 15 min sa ajung la job.Super imi zic in minte...dupa ce ca e prima zi de lucru, de parca nu ar fi de ajuns valma din metro , mai trebuie sa si alerg .Nu ca as avea ceva impotriva sportului, dar perechea mea de pantofi cu toc nu e cea mai adecvata.
La ultima statie , toata lumea se inghesuie afara...de parca toti ne doream sa respiram aer curat.Libertate zic eu atunci cand pasesc pe peron.Nu fac insa nici doi pasi , ca un copil de aproximativ 10 ani cu parul cret si ochii albastrii ma bate pe spate.
-Da?, ii raspund eu zambind.
-Ma scuzati, dar cineva mi-a spus sa va transmit un mesaj.
-De acord, ii raspund eu amuzata.
-Unchiul meu ma pus sa va intreb daca vreti sa mergeti la o cafea cu el.
-Unchiul tau?
Ma aplec pe vine si ii raspund surazand.
-Spunei unchiului tau ca o sa ies la cafea cu el, daca maine e aici.
Imi zambeste si el inapoi , apoi se indreapta fugind spre iesirea opusa.Ma uit repede la ceas .Doar 10 min mai aveam la dispozitie ca sa ajung la job.Arunc cafeaua in primul cos de gunoi, si imi continui drumul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
