Imi vine sa plang de cate ori ne luam la revedere.Nu stiu de ce dar ma tem ca a doua zi nu te voi mai vedea.
Si dea lungul aniilor, mi-am dat seama ca iubirea, dupa el , nu mai are acelasi gust.
Nu inteleg ce mi se intampla.De ieri, nu fac altceva decat sa ma gandesc la misteriosul unchi care vrea sa ma invite la cafea.Stiu poate sunt paranoia, poate e o gluma proasta si eu am muscat momeala sau poate cineva vrea sa ma fure si a gasit o metoda zic eu destul de eficienta.Dar ceva imi spune ca trebuie sa merg la cafea cu acea persona.
Ma tot fatai prin metro, imi aranjez constant parul si parca inima imi bate din ce in ce mai tare cand vad ca la urmatoare statie trebuie sa cobor.Daca nu vine azi?...sau daca vine cum o sa reactionez?...Dar de ce ma preocupa ca nu o sa vina?...Sunt mii si mi de intrebari care nu imi dau pace de ieri.
Ma cobor si azi ca si ieri, si incep sa ma uit imprejur in speranta ca o sa vad piticania cu parul cret ...dar nu.Brusc nu stiu ce sa fac...daca sa imi continui drumul spre job si sa nu ii mai dau atata importanta evenimentului sau totusi sa mai astept 5 minute.
Desi toti porii mei tipa sa mai astept putin , eu imi continui drumul.Inainte sa urc pe scara rulanta, il vad pe baietas.Un zambet tampit mi se afiseaza pe fata si imi dau seama ca ceva special avea sa se intample.Erea un sentiment ciudat..ceva ce nu mai simtisem pana acum .
-Buna ziua, spune el zambind.
-Unchiul tau este aici, il intreb eu curioasa in timp ce trec cu mana prin parul lui cret.
-Va asteapta la cafeneaua de langa statie.O sa va insotesc eu
-Perfect .
Pe parcursul drumului aflu ca acea dragalasanie cu parul cret se numeste Eliot si are 12 ani.E pasionat de muzica si viseaza sa devina candva un mare cantaret.Incerc sa il intreb cateva lucruri despre faimosul unchii,dar pustiul eschiveaza intrebarile mele si imi spune sa am rabdare.
Ajunsa deja la cafenea,Eliot isi ia la revedere iar ospatarul ma insoteste pana la masa.Speram ca acolo sa ma astepte unchiul misterios insa masa este goala.Cata nesimtire imi zic eu insami.Ma invita la cafea dar e atata de gentaman incat o sa ajunga tarziu sau in cel mai rau caz o sa ma lase sa imi beau cafeaua singura.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Trebuie sa va leg la ochii, spune barmanul catre mine.
-Ce?, zic eu surprinsa.De ce?
-Asa am primit ordine domnisoara.
-Imi pare rau, dar nu am chef de glume.Sa vina odata ...fac o pauza pentru ca realizez ca nu ii stiu nici numele.Patetic....partenerul meu de cafea continui eu.
-A spus clar ca nu o sa vina daca nu va puneti aceasta esarfa la ochii.
-Iar eu am spus clar ca nu acept sa beau cafeaua legata la ochii.Ma ridic furioasa de pe scaun dar ospatarul se pune in fata mea.
-Domnisoara, doar nu o sa refuzati o intalnirea...care poate o sa fie cea mai frumoasa de pana acum...pentru o esarfa, spune el razand.
-Incep sa inteleg de ce te-a ales pe tine sa ma legi la ochii.Ai o putere de convingere foarte buna, ii spun eu ironic.
Ma leaga la ochii, iar dupa 10 min de asteptat singura la masa, si legata la ochii, minute in care ma gandeam doar la cat de patetica aratam cu acea esarfa ,scaunul de langa mine se misca.Ajunses in sfarsit cel mai asteptat om din 2017.
-E cineva ai?, intreb eu ca sa ma asigur ca nu lovise scaunul vrun ospatar.
-Da.Eu
-Eu fiind cine, il intreb eu deja iritata de situatie.
-Unchiul lui Eliot.
-Ar fi dragut din partea ta sa imi spui cum te numesti.
-Gael,incantat.
Pot sa jur ca in aceste momente zambeste.
-Jaqueline, incantata.Pot sa stiu si eu ce e cu atata mister?
-De o saptamana si ceva te tot vad la metrou.
-A deci si eu te cunosc.
-Posibil.
-Poti sa imi pui tu zahar in cafea?
-Imediat.Doua plicuri sunt de ajuns?
-Pune-mi doar unul.Imi place sa fie mai amara ii spun eu zambind
Usor usor situatia dintre noi devine placuta.Brusc nu ma mai intereseaza ca sunt legata la ochii, tot ce vreau e sa aflu cat mai multe despre misteriosul barbat aflat in fata mea.
