Nu stiu cum sa incep.Ma lovit si la propriu si la figurat ideia de am expune gandurile si ideile.Dar acum am ramas in pana de ideii,se pare ca din nou am facut o greseala specific mie.
Azi cand i-am spus mamei despre ideia mea, ma intrebat ce voi scrie,"Chiar crezi ca viata ta e atat de importanta intrucat cineva sa o citeasca?"Mi-a spus asta fara sa aiba vreo remuscare,avand un zambet neobusnuit ei.Un zambet pe care nu l-am mai vazut decat atunci cand eram mica si îi spuneam ca vreau sa devin doctorita.Incearca sa imi fac un bine,poate chiar are dreptate...de ce cineva ar fi interesat de ce scriu eu,stie ca ma voi da batuta inainte sa incep si stie ca nu voi avea posibilitatea sa continui.
Eram pregatita sa dovedesc ca de asta m-am nascut dar acum nu sunt sigura.
Mi sa spus sa scriu cea ce simt si o sa am noroc..acum ma simt ca si Cenusareasa cand si-a pierdut papucul..si nu,nu ma simt desculta simt ca imi lipseste ceva.
CITEȘTI
Jurnalul unei idioate
Short StoryAcesta e jurnalul meu..jurnalul unei idioate.. Viata mea si trairile mele scrise intr-un caiet vechi si mototolit...readuse la lumina.
