Happy End

59

"Hyung..trebuie sa îți spun ceva."

Taehyung se opreste din mâncat și lasă batonul de ciocolata început pe băncuța.  

De parca ar ști ce-l așteaptă, se intoarce spre el zambind blând. 

"Spune."

Jungkook trage aer adânc în piept și încearcă să-și tina în frâu lacrimile.

"Eu..eu.."

Începe incet, vocea sa ragusita fiind întreruptă de mana brunetului ce-i atinge încet obrazul.

Jungkook, privindu-l în ochi, răpus de toate sentimentele și înjunghiat de toate amintirile, bufnește în plâns și se agata cu mainile de tricoul închis la culoare al prietenului sau.

"Nu vreau, hyung! Chiar nu vreau să-mi iau rămas bun!"

Taehyung înghite în sec și se aproprie de el, mainile sale mangaindu-i spatele și capul.

Isi ridica privirea spre cer pentru a-si abțin lacrimile și zambeste, gândindu-se la toate momentele petrecute impreuna. 

"Știu, știu."

Murmura incet, lacrimi amare îndemnându-l să-și închidă ochii.

"Imi pare rau, hyung. Chiar îmi pare rău."

Suspina incet cu fata în tricoul brunetului.

"Nu are de ce, chiar nu are."

"Voiam sa petrecem mai mult timp impreuna, voiam sa ne facem mai multe amintiri frumoase, voiam..voiam.."

"Da, Kookie. Știu."

Ii ridica incet capul și îl privește cu ochii inlacrimati și cu un zâmbet trist întipărit pe fata.

"Voi prețui amintirile acestea și știu ca și tu vei face la fel."

Ii mângâie încet chipul și ii saruta fruntea.

"Nu îți face griji pentru mine, bine? Și nu îți mai cere scuze."

"Hyung..te iubesc."

"Si eu te iubesc, Kookie. Mult."

Își unesc incet buzele, simtind cum toate amintirile dispar în bătaia lina a vântului.