Imediat ce m-am asezat pe scaun am auzit glasul domnului George din ce in ce mai tare. Stiam ca nu-i de bine, dar eram hotarata sa-mi pastrez postul si sa accept provocarea de a lucra cu unul din cei mai ingamfati pusti din lume. Pana la urma, teama de a face un lucru este o provocare pentru a-a infaptui.
''Charlotte, ce s-a intamplat mai devreme?'' a inceput sa tipe la mine si sa i se umfle vena de pe frunte.
''Eu... stiu ca am gresit... imi pare rau, voi accepta sa lucrez cu el, asta daca mai vrea, desigur...'' am spus eu constransa de situatia in care ma aflat.
''Nu numai asta, dar vei lucra si peste program impreuna cu el. Vreau ca albumul lui sa fie perfect si stiu ca doar tu poti face asta. Am incredere in tine, iar daca nu iese asa cum trebuie, nu cred ca mai este nevoie sa-ti spun cum sa-ti impachetezi lucrurile, nu?'' si a iesit din birou. M-am asezat, mi-am pus ordine in ganduri si mi-am spus ca maine e o noua zi, cu noi provocari si poate cu noi solutii.
Am ramas ultima angajata care inca nu plecase. Nu voiam sa dau ochii cu nimeni. Am asteptat sa plece toti ca sa ma simt mai in siguranta. ''Asta e cea mai proasta zi din viata mea'' am spus cu voce tare strangandu-mi contractele de pe birou.
''Poate ca nu e chiar asa de rea'' a spus o voce din spatele meu.
Primul meu gand a fost ca a intrat un hot in cladire, dupa care, m-am intors si am dat de Justin.
''Iarasi tu? speram sa fie un hot'' am spus eu pe un ton ingamfat
''Care e problema ta, Charl? nu ti-am facut nimic. Ce ai cu mine?'' mi-am luat geanta si am vrut sa ies, dar s-a pus fix in fata usii.
''Da-te din calea mea, mi-ai facut destule necazuri azi. Risc sa fiu concediata din cauza ta. Doar pleaca''
''Nu. Nu pana nu-mi spui de ce nu ma placi'' a tipat la mine. La cuvintele lui am ramas blocata.
''Da-mi un singur motiv pentru care sa te plac. Unul singur, dar nu il vei gasi, pentru ca tu nu aduci decat necazuri.''
Brusc s-a dat din usa si m-a lasat sa plec. Eram uimita si putin nelinistita. Cand am iesit din cladire, a venit in spatele meu si m-a luat de mana '' Promit sa ma schimb. Jur. Imi pare rau''
''Nu mie trebuie sa-mi ceri scuze. Nu cred ca ai aflat, dar pana la urma voi lucra cu tine. Nu-mi plac arfele de vedeta, asa ca maine la ora 8 esti la studio'' i-am spus. Parca ma coplesise un sentiment de bucurie si totusi nu-mi mai puteam gasi orgoliul. Nu mi se mai intamplase, dar m-am gandit ca poate e din cauza presiunii pe care seful meu o aruncase peste mine. Dupa ce i-am spus asta, s-a uitat la mine cateva secunde fara sa spuna nimic si a inceput sa zambeasca. Mi-am revenit brusc din starea euforica si m-am urcat in masina, fara sa ma uit inapoi.
