O Viață Ciudată //Pauză//

Nu era el

-Tu mergi cu mine,drăguță!
-Mmmmm!
-Taci,dacă mă observă cineva, e doar vina ta!Familia ta și Julian o sa aibă de suferit!
-Mmm!Aju...aj..
Simțeam ca nu mai am aer.Cine e și ce vrea de la mine?Eram terminată.
-Aici vei sta...ei bine...Pentru câteva zile.
-Ce vrei de la mine?
-Nu îți dai seama?
-Nu...
-Talismanul.
-Dar...dar..l-ai furat!
-Nu sunt doar eu.Il vor mulți.
-Ce e atât de important la acest talisman?Este unul obișnuit.
-Ce naivă ești! Îmi spune el cu în râs care mă sperie de fiecare dată.
-Stai!Tu cine ești?
-Nu te interesează.Tu doar trebuie sa îmi spui cine era celălalt tip!
-Nu știu! Doar l-a furat...și a fugit.
-Atât?Nu ți a spus nimic?
-Nimic!
-Uite, eu nu vreau sa iți fac rău..vreau doar Talismanul.
-Nu vrei sa îmi faci rău? M-ai răpit și M-ai adus aici!
-Dacă o spui așa...
-Lasa-ma sa plec!Asta este tot ce vreau!
-Nu pot să fac asta.Imi pare rău!
-Voi încerca să îți aduc Talismanul.ii spun cu un mic zâmbet.Nu îmi era frică,nu aveam de ce.Nu voia sa îmi facă rău.
-Cred ca vrei sa pleci acasă.imi spune el.
-Îți mulțumesc!Voi face tot ce pot,crede-mă!