Prolog

169 43 20
                                    

Stăteam așezat în fața bisericii, mâna mea fiind cuprinsă în a lui Harry care mi-o ținea cu mare grijă.

Încă nu-mi puteam imagina cum toată situația asta a luat o întorsătură așa de mare. De la un copil homofob cu o mare credință în Dumnezeu și care mereu a crezut ce scrie în biblie: că Adam și Eva sunt predestinați să fie împreună, am ajuns să fiu într-o relație cu un băiat și sincer nu regret asta. Tata mereu mi-a băgat în cap că relațile între aceleași sexe sunt un păcat.

Totuși cu timpul, mi-am dat seama că spusele tatălui meu erau neadevărate. Nu era un păcat. Iubirea nu este un păcat, iar Dumnezeu ne-a lăsat pe acest Pământ ca să ne iubim și să împărtășim multe momente frumoase alături de persoana care ne este predestinată.

—Ești pregătit, Louis? Mă întreabă băiatul cu ochi verzi care mi-a furat inima la propriu, reușind să mă trezească din gândurile mele profunde în care eram de-a dreptul scufundat.

—Da, sunt. Spun eu cu siguranță în voce fiind foarte convins de ceea ce va urma să facem.

Astăzi este ziua în care ne-am hotărât să nu ne mai ascundem. Astăzi vom face publică relația noastră, tatăl meu cât și părinții lui vor afla adevărul.

Îmi înghit ușor nodul care mi se formează în gât atunci când tata își face simțită prezența, un val de emoții cuprinzându-mă.

Harry își dă seama că nu prea sunt în apele mele și îmi strânge mâna în a lui, șoptindu-mi că totul va fi bine deși eu nu cred acest lucru. Aș vrea ca totul să fie atât de ușor, dar presupun că nu va fi.

—Tată, avem ceva să îți spunem. Mormăi eu într-un final spre el în momentul în care ajunge în fața noastră, privindu-ne într-un mod foarte ciudat, probabil întrebându-se ce facem noi aici la această oră, fiind destul de devreme.

—Vă ascult! Spune el cu o mică urmă de autoritate în glas, vocea lui fiind ușor groasă și răgușită.

Îmi prind buza inferioară între dinți și inspir apoi expir ca să scap de starea negativă pe care o am, frica de cum va reacționa tata, cuprinzându-mi întreg corpul.

—Eu cu Harry formăm un cuplu! Recunosc până la urmă, dându-mi seama că nu e bine să tot trag de timp.

După aceea convorbire, viața mea s-a transformat într-un iad din care nu voi scăpa niciodată. Toate astea doar pentru că iubesc.

N.A.

Sper să vă placă această carte și vă aștept părerile.

Iubire imposibilă [L.S]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum