Eram uimita de copiii de acolo, care traiau fara parinti, si se simteau ca o mare familie. Orfelinatul era impartit in 4 cladiri. Una pentru fetitele mici, una pentru fetele mari, si la fel si pentru baieti. Imediat dupa ce directoarele ne-au facut turul, toti copiii au venit la noi.
Jesse's POV
Am cunoscut multi copiii. Erau intr-adevar simpatici, dar mie nu imi placeau copiii.Pe Bella( Isabella Monroe era cea mai buna prietena care putea exista. Avea parul roscat, avea cativa pistrui mici pe fata si era de inaltime medie. Era foarte frumoasa) am vazut-o foarte incantata. Isi facuse chiar un prieten. Ma bucuram ca se distreza, si incercam sa o fac si eu, pentru ca stiam ca asta conteaza la nota mea.
End of Jesse's POV
Jess nu era la fel de incantata ca si mine. Imi parea rau pentru ea, dar stiam ca o sa isi faca prieteni repede. Printre copiii de acolo am cunoscut un baietel simpatic, Benny. Avea o poveste foarte nasoala, parintii lui il parasisera cand avea doar 1 an si il lasasera la acel orfelinat. Acum, la 7 ani era un baietel extraordinar.
- Bella!
- Da, Ben?
- Bella, vrei sa imi cunosti cel mai bun prieten? ma intreba el, stralucindu-i ochii.
- Normal ca vreau! Hai, unde este? am intrebat si eu.
Credeam ca Benny ma va duce la un baietel mic, dar...
