Povestea de la Gara Veche

~1~

Vantul adia usor. Firele de iarba se unduiau creand astfel impresia ca dansau.
V-ati uitat vreodata cu mare atentie la ceva? E incredibil cum ceva neimportant pentru unii are o mare si importanta insemnatate. Spre exemplu, o pata ramasa pe astfalt dupa ploaie. Aceasta face deja parte din astfalt. Doua corpuri total diferite s-au unit. Asa e si cu oamenii. Total diferiti, dar cand se unesc, sunt de nedespartit.  Asta obisnuia sa-mi spuna mama cand aveam 5 ani. Din nefericire, un an mai tarziu, a murit fiind diagnosticata cu cancer. Imi lipseste foarte mult.
De atunci, tata a inceput sa consume alcool in exces, eu fiind nevoita sa plec in acele momente pentru a nu pati ceva.
Intr-o zi, tata s-a imbatat si a inceput sa dea in mine. Am fugit de acasa unde am vazut cu ochii. Am ajuns la marginea orasului unde se afla o padure iesita din comun... Mama mereu imi zicea sa nu merg acolo, dar cum nu mai traia, m-am aventurat. Totul era atat de uimitor! Crengile goi ale copacilor formau o bolta deasupra potecutei pe care mergeam. Un corb statea pe o creanga si se uita fix la mine. Mi s-a parut dragut asa ca am mers la el si l-am mangaiat, acesta lasand capul plecat. L-am botezat Steve. Acesta brusc zburase si...parca dorea sa vin dupa el, asa ca..asta am si facut. In spatele unei "usi" din frunze si ramurele, drumul batatorit avea acum iarba. Am continuat sa merg.
In fata mea se afla o cladire parasita. Era Gara Veche. Drumul spre acest loc este foarte periculos. Se pare ca Steve a gasit o scurtatura. Aceasta cladire o numesc eu "acasa". Singurul prieten al meu este Steve.
De-a lungul timpului, mi-am schimbat gusturile...si...ei bine, stilul vestimentar.
Plictisita de ce ne predau profii la scoala, am invatat inainte. De-asta acum nu ma prea prezint la ore. Stiu deja tot ce trebuia sa invat. De la printesa ce purta numai rochii, am ajuns..ei bine..la o rockerita care detesta rochiile. Am reusit sa-mi aduc o saltea, sa mi lipesc postere si sa decorez cu grafitti peretii aici "acasa".
Toata ziua mi-o petrec aici. Rar merg acasa, din motivele pe care deja le stiti. Ce fac toata ziua? Desenez si admir. Admir natura si toate chestiile naturii pe care majoritatea le considera neimportante. Mancarea o iau de acasa si am grija sa mi ajunga, iar apa...este in raul de alaturi.
Cam asa decurgea o zi din viata mea...pana cand totul s a schimbat.
Numele meu este Ally,  iar aceasta este povestea mea.

Hey, guys! M-am gandit sa incep si aceasta carte..
Sper sa va placa..
Acesta este prologul.