Pierdută in Paris

M-am pierdut

Deci umblam pe drumurile Parisului când, am zărit un minunat magazin de bijuterii. La fereastra stătea un lăntisor pe care scria Paris. Era magic. Trebuia să-l cumpăr. Și am intrat în magazin. Cum îmi câștigăm singura banii nu aveam de ce sa îmi fac griji.
Intre timp familia mea:
Familia mea mergea liniștită în continuare fără să observe absenta mea. Peste câteva minute surioara mea mai mica întoarse capul spre mine sa vadă ce mai fac.Ea văzu că nu eram acolo, nu eram nici unde apoi spuse mamei și tatei:
-Tati, mami surioara a venit cu noi?
-Desigur. Au spus ei
-Atunci ea unde este?! A întrebat Lily.
-Vai, Lizi(Asa îmi spuneau părintii) nu este aici Tod(asa îl chema pe tatăl meu) ce ne facem? A întrebat mama
-Trebuie sa fie prin apropiere Carla,daca nu a mers la...
-Un magazin de bijuterii!am exclamat roti deodată.
-O vom găsi Carla(asa o chema pe mama mea).