Il aud pe fratele meu mai mare cum vorbeste la telefon. Nu imi place. Vorbeste prea tare. Tipa.
"Haide frate.. sunt singur acasa, am beri pregatite mai luati si voi, in 2 ore suntem rupti"
O sa stau iar in camera mea incercand sa nu fac zgomot.
Adam termina apelul si vine la mine in camera ca o furtuna. Imi apuca obrajii intre degete.
"Sa nu te mai vad pe aici in cateva minute, ai inteles?"
Dau din cap aprobator. Nu vreau sa il enervez chiar acum. Am nevoie de liniste.
Nu imi dau seama cand trec 20 de minute citind doar in momentul in care aud soneria. Nu mai pot pleca.
Zgomotul facut de oameni galagiosi imi invadeaza urechile. Sper sa uite de existenta mea.
Trebuie sa ma strecor cumva afara. Imi pun cartile in rucsac. Imi iau geaca si caciula si expir.
Trec de living cu inima in dinti. Toti sunt in bucatarie. Trebuie sa ma grabesc. Casa nu e chiar asa de mare. Alerg prin fata usii. E deschisa. Simt o privire pe mine. Nu e bine.
