O săptămană moartă

Miercuri

Era o noapte ploioasă de mai. Darius mergea prin cimitir căutandu-și prada cu lopata pe umăr (și prin asta mă refer la o pizdă bună, mai tânară pe care să încerce să o fută). Era mofturos când era vorba de asta și trecea pe lângă zeci de morminte fara pic de interes; iar greu nu era să găsești tinere în ziua de azi, rata de mortalitate a crescut considerabil în ultimii 10 ani, la fel ca și populația planetei; people come and people go, tho' . Însă unul din ele i-a atras atenția. O chema Anita Popovici, doborată de cancer la san la vârsta de 20 de ani. A început să o dezgroape; i-a luat vreo 3 ore jumate din cauza umezelii, dar purta pelerina si manuși. În gandul lui era numai 'worth cioarã' .

A scos capacul sicriului.  Avea părul negru, ochii nush că erau închiși, imbracată în rochie de mireasa și verigheta de aur cu diamant și pantofi cu toc, evident. Deja era interesant, avea să profite și material, nu numai trupește. Se opri pentru un moment să o admire la lumina stâlpului și lanternei de pe cap, îi luã inelul, o dezbracă și începu sã i se scoale pula. Avea niște sâni mari, cel puțin unul din ei; dar totuși decenți și o piele albã ca varul. Cu erecția nu avea probleme dar ploaia îl fãcu să se grăbească în ceea ce avea de gând. Termină repede și o acoperi și mai repede de-atat. Era târziu și era frant de oboseală, iar până acasă avea de cãlatorit timp de câteva ore; voia să practice asta cât mai departe pentru a  nu crea suspiciuni, sau cel putin așa credea.  Și-a pus pelerina, casca și lopata (creație proprie, maner din metal, se micșora precum o undiță) în rucsac, a scos umbrela și a plecat în stația de autobuz. În scurt timp avea să vină și autobuzul și să pornească spre casă.

Locuia singur într-un apartament cu 4 camere. Și-a scos din rucsac toate obiectele, le-a pus la locul lor; pelerina la uscat, casca și lopata într-o cămaruțã transformată într-un atelier. Îi plăcea să creeze diferite invenții. Aici și-a făcut lopata în urmă cu o lună cand cea clasică l-a incomodat în a doua "escapadă" nocturnă din orașul său. Cainii străzii reprezentau cea mai mare primejdie. Nu pentru că ii era frică, ci pentru că lătrau și atrăgeau atenția. Nu pãrea să fie nimeni în jur, dar totuși i-au creat o stare de neliniște, făcandu-l să o ia la fugă. Dimensiunea lopeții nu era o problemă, dar să vezi un om pe stradă cu una în mană era puțin dubios, mai ales la distanțe mari. Darius era un baiet deștept și voia să o ardă incognito, super safe; nevoia l-a făcut sã-și găsească în asta un nou hobby.

A dat de mancare la cele două pisici, Coe și Moe și s-a pus în pat pe laptop la un căcat de serial românesc numit Narcisa Sãlbaticã (se uita doar pentru că Narcisa era super bună, ok? știm cu totii că e nașpa). Avea floricele și ciocolatã caldã, însă avea să adoarmă cu ele în mână și cu pisicile devorându-le. Se spune că albastrele de Rusia sunt cele mai "iubitoare" . Yeah, right...