Pe faţă îmi curgeau picuri de ploaie mari şi reci.Afară era înorat,soarele ascuns după norii de culoare cenuşie.Fiecare strop de ploaie se putea auzea cum cade pe metalul săbii reci,acum căteva ore plină de sânge dar curăţată de apa de ploaie,iar de asemenea mintea mea era curăţată de către sunetul liniştitor al ploii.Asfaltul era zgâriat de către sabia târâtă de proprile mele mâini prea leneşe să o pună în teacă.
În drumul meu aveam de parcurs o alee întunecată,deţinută de Clanul Dragonului Negru,clanul care a deţinut supremaţia timp de peste 50 de ani în oraşul ăsta nenorocit.Am mers normal pe alee,ca de obicei dar însă mi-am pus sabia în teacă pentru a nu atrage atenţia.Cutii de carton şi gunoaie se găseau la marginile aleei.Mirosul era unul de nedescris iar şobolani se plimbau în voie.Îmi sărea în ochi uşa unui magazin de mâncare chinezească,era colorată într-un roşu intens iar simbolurile de pe ea străluceau în galben.Se putea observa uşor din cauza contrastului de culoare dintre ea şi pereţii gri ai clădirilor.De la un geam de sus erau aruncate resturi de mâncare iar toţi şobolanii şi gândacii se adunau la hrana lor preţioasă.
Nu am putut de asemenea să nu observ un grup de bărbaţi de la uşa unui alt magazin mic de haine.Aveau săbii şi pistoale destul de scumpe din câte se putea observa.Am trecut nepăsător pe lângă ei,dar la fel ca nişte maimuţe strigau după mine şi făceau mişto de parcă nu au mai văzut un om normal.
-Deci treci pe alea asta şi nu dai nici măcar un dolar?Eşti prost sau nu ştii cine deţine alea asta?Poate te învăţăm noi bunele maniere dacă nu ne dai banii! strigă unul dintre acei maimuţoi.
Nu i-am dat importanţă,doar m-am oprit ca să-l ascult şi mi-am continuat drumul.Ştiam de ani buni că Dragonul Negru te pune să plăteşti dacă treci pe acea alee.Dacă nu plăteai erai bătut bine sau poate chiar omorât dacă te împotriveai.Oamenii simpli plăteau mereu dar însă cei din Clanul Dragonului Roşu de obicei nu dădeau nimic şi se luptau cu rahaţii ăştia.Sau nu-i băgau în seamă şi îşi continuau drumul.
-Deci,fraiere,vrei să te învăţăm bunele maniere? mă întrebă altul dintre ei.
Între timp şi-a scos sabia,poate voia doar să pară înfricoşător dar am ănceput să zâmbesc la spusele lui.Nu i-am dat replică pentru că ştiam că asta aşteaptă.Voiam doar să mă joc cu nervii lui.La fel cu ai celorlalţi.De asemenea şi ei şi-au scos săbile şi se uitau cu un aer de superioritate la mine,ştiam asta chiar dacă eram cu spatele,puteai simţi de la o poştă.Din nou,mă puteam amuza de acei tâmpi.
-Haide fraiere dacă eşti tare!Hai întoarce-te şi fă pe tine ca un bou ce eşti! strigă unul plin de tupeu,un tupeu jegos.
Mă făceau să râd.Până la un moment am râs doar în interiorul meu dar la replica auzită acum câteva secunde am început să râd de parcă aş fi fost scăpat de la nebuni.Se uitau la mine cu dispreţ,plini de furie şi asta îmi plăcea.Am crezut că o să trec fără probleme de ei,ca şi alţii,dar nu.
Unul dintre ei şi-a scos pistolul şi a tras un singur glonţ de parcă asta m-ar fi omorât.M-am întors în următoarea secundă şi am prinţ glonţul între degete,mănuşile findu-mi zgâriate.Au făcut cu toţii nişte feţe de parcă ar fi vaăzut o fantomă dar eram doar eu.
-Faptul care mă enervează cel mai mult la voi e că mi-aţi zgâriat mănuşile,iar eu tocmai le lustruisem. am spus eu plictisit dar de asemenea cu dispreţ în voce.
Altul dintre ei îşi ridică sabia în aer şi a pornit sălbatic spre mine,cel mai prost lucru pe care îl poţi face într-o luptă cu cineva mai puternic decât tine.A urlat ca un nebun,parcă ar fi fost un strigăt de luptă.Când şi-a îndreptat sabia spre mine am oprit-o cu o singură mână,ca de obicei,cum fac cu gunoaiele ca ei.Se putea citi frica din ochii lui foarte simplu dar în ochi mai avea ascuns şi stresul să nu fie omorât la fel ca şi un câine.Ştia că asta se va întâmpla dar tot riposta,doar ca să-şi lungească timpul care încă nu s-a scurs din viaţa lui ca şi o clepsidră.
Mi-am folosit şi cealaltă mână ca să-i rup vârful sabie după care intenţionam să-i tai gâtul.Atunci când auzi sunetul metalic al săbii rupte a căzut pe pământ şi încerca să se depărteze de mine,de parcă aş fi fost însuşi Satan.Am făcut puţini paşi în faţă şi printr-o mişcare plictisită i-am tăiat gâtul iar sângele lui acum picta asfaltul umed.Ceilalţi erau speriaţi,mai mult decât speriaţi.S-au repezit la mine la fel ca şi cel pe care l-am ucis acum câteva secunde.Ştiau că va fi la fel şi pentru ei dar refuzau idea,la fel ca nişte războinici adevăraţi doar că ei erau doar nişte gunoaiele.
Primul a vrut să-mi dea o lovitură de picior şi să mă doboare dar desigur,l-am evitat.Chiar şi un copikl de 2 ani l-ar fi putut evita.I-am aplicat un croşeu de dreapta iar în drumul lui spre pământ i-am dat un şut direct ăn coaste.Sângele începea să i se scurgă pe gură şi să formeze o mică baltă.
Următorul a încercat să-mi dea câţiva pumni dar m-am ferit aplecându-mă pe spate.Când m-am ridicat i-am oferit ca şi cadou un pumn direct în faţă lăsându-l lat pe jos.Al treilea a vrut să mă lovească cu o bucată lungă de metal găsită în gunoaie,asemănătoare cu o rangă.După ce am prins-o în mână i-am luat-o şi i-am îndoit-o.Lucrul următor pe care l-am făcut a fost să-mi ridic piciorul la nivelul capului lui şi să-i dau una în ureche.A început să îi curgă sânge la locul impactului dintre piciorul meu şi urechea lui.Se clătina pe picioare după care la fel ca şi cel din înaintea sa,a căzut lat pe asfalt.
A mai rămas doar unul dintre ei care m-a atacat disperat,sălbatic.Mă ataca de la spate aşa că l-am lovit cu cotul în burtă iar apoi m-am întors la el şi i-am oferit maiestuos un croşeu de stânga.A căzut la pământ,aproape că plângea.A urmat un strigăt puternic din partea lui,parcă era un copil luat de lângă mama sa şi dus într-un loc străin,fără să aibă protecţie din parte cuiva.Ştia ce urma să se întâmple dar deja nu mai avea puterea să se împotrivească.M-am apropiat de el,picioarele acum findu-mi în dreptul capului său.L-am ridicat pe unul dintre el deasupra ochilor săi.A urmat un simplu moment de linişte.Unul scurt.Am lovit destul de puternic încât să-i zdrobesc capul.
Mi-am curăţat pantoful într-o băltoacă şi am privit din nou ce le-am făcut.I-am masacrat ca pe nişte şobolani,ca pe nişte paraziţi fără valoare.Astfel de crime erau obişnuite în oraşul ăsta.Oraşul ăsta plin de gunoaie şi condus de nişte gunoaie.
