Am ieşit de pe acea stradă unde a avut loc masacrul,un masacru căruia nu i se va da importanţă nici măcar de către conducătorul clanului din care făceau parte.Deja ajunsem pe Wolf Street,cum a fost redenumită strada după ce au ajuns cei din Dragonul Negru la conducere.
Norii negrii lăsau acum loc unui cer albastru şi razelor soarelui.Oameni se plimbau peste tot fericiţi.Copii mergeau cu bicicleta iar mamele tinere îşi plimbau bebelaşii în cărucioare.Cu toţii zâmbeau şi râdeau de parcă tot ce se întâmpla în jurul lor era doar o iluzie,de parcă nimic nu ar fi real,de parcă n-ar şti nici măcar unul ce se întâmplă de fapt.Nişte oameni cu creierul spălat,manevraţi ca nişte păpuşi de conducători aleşi chiar de ei.Niciodată nu le voi putea întelege veselia,parcă trăiau într-un vis iar eu eram singurul trezit la realitate.
Ei bine,nu era chiar vina lor,adică,în totalitate.Toate crimele,violurile,furturile şi orice alt tip de infracţiune le era ascunsă.Călcau în fiecare zi pe un loc unde a fost vărsat sânge noaptea,dar acum curăţat.Noaptea se întâmplau cele mai multe crime,chiar şi pe străzile precum asta.Totul era curăţat,cred că de peste 20 de ani civilii au văzut cadavre doar la televizor.Cei care vedeau ce se întâmplă cu adevărat erau reduşi la tăcere.Dacă voiau să spună tot ce ştiu ori nu erau băgaţi în seamă ori erau ucişi noaptea ca nimeni să nu vadă.
Ceea ce era şi mai interesant e că nu le păsa că purtam o armă fatală,nici măcar poliţiei nu-i păsa.Oraşul ăsta nu era ca şi o junglă de beton cum sunt celelalte,mai degrabă o grădină zoo.
Încercam să intru pe o stradă ceva mai întunecată pentru că deja eram scârbit de oameni.Pereţii erau decoraţi cu graffiti,pe jos era plin de gunoaie iar şobolanii erau nelipsiţi,ca de obicei pe o stradă de acest gen.Oameni înarmaţi până-n dinţi,traficanţi de droguri,târfe,traficanţi de arme colorau strada.Se pare că numele acesteia era Dark Street,un nume potrivit.
Cei mai mulţi dintre ei încercau să mă intimideze doar că mă distrau.Un bărbat îmbrăcat complet în negru plin de tatuaje a scos o macetă şi a încercat să mă atace pe la spate,cum fac aproape toţi.Doar cei slabi fac asta.Când îndrepta maceta spre mine ceilalţi zâmbeau ca nişte proşti,crezând că o să mă omoare,iar după m-ar fi putut jefui.Nu,nu asta s-a întâmplat.
I-am tăiat capul iar sângele a murdărit toată strada.Zâmbetele au dispărut de parcă nici măcar nu au existat.Acum erau furioşi,confuzi,speriaţi,iar asta îmi plăcea să văd cel mai mult,sentimente amestecate,expresii îngrozite.Toate asta după zâmbete cretine şi fără sens.O femeie din mulţimea de oameni care s-a adunat a ieşit în faţă şi a început să vorbească:
-Deci nu eşti chiar un fraier care nu ştie să se lupte.Eşti un fraier din Clanul Dragonului Roşu. rosti ea cu scârbă.
-Decât să fiu un căcat din Dragonul Negru sau un simplu bandit nesemnificativ care lucrează pentru ei mai bine un fraier din Dragonul Roşu. i-am răspuns eu fără să mă uit la ea.
-Deci cred că nu îţi e frică de noi,nu? mă întrebă în timp ce un rânjet îi apărea pe faţă.
După aproximativ o secundă un bărbat m-a atacat pe la spate cu o katana.A sărit în aer răsucindu-se după care s-a îndreptat în jos spre mine.Am parat lovitura cu mâinile dar cu puţin greu.Îţi puteai da seama că luptase mult şi se antrenase din greu,dar nu încât să fie nevoie să-l parez cu sabia.Trecuse cu puţini metri de mine şi stătea în genunchi.
Alţii doi se îndreptau în acelaşi timp spre mine frecând asfaltul cu sabia.Au lovit în acelaşi timp dar la fel,i-am blocat doar cu mâinile.Cel care stătea în genunchi m-a atacat pe la spate aşa că a trebuit să-mi scot katana.Săbile noastre s-au lovit destul de puternic încât să scoată scântei.Ceilalţi doi m-au atacat prin faţă aşa că m-am ferit.Aproape nimeni nu poate ţine faţă la trei săbii mânuite de nişte oameni care s-au antrenat destul de mult.Eram câţiva metri mai în spate,în jur de vreo 5 metri.M-am mobilizat şi am pornit cu viteză spre ei.Toţi au încercat să pareze dar tot le-am tăiat gâturile.
10 bărbaţi s-au repezit la mine strigând furioşi.Majoritatea când s-au apropiat de mine au sărit în aer şi m-au atacat de sus.I-am înfrânt uşor,atacau de parcă ar fi primit o sabie în mână de doar două minute.Nu au mai rămas mulţi după asta.Cred că vreo 15,restul au fugit.Dar tot nu păreau cei mai slabi sau cei mai uşor de înfrânt.
Primii 3 au venit violent spre mine,cu săbiile aproape lovind trotuarul.Au lovit simultan şi sălbatic,astfel că a trebuit să evit lovitura deoarece nu puteam para.Am sărit în perete iar în faţa mea erau aşezate cateva tomberoane.Le-am lovit cu piciorul propulsându-le în acei 3 bărbaţi.Bineînţeles,le-au tăiat,dar măcar i-am încetinit.Primul dintre ei s-a îndreptat cu vârful sabiei în faţă,am sărit deasupra lui iar acum el avea sabia înfiptă-n zid.Am profitat de ocazie şi i-am tăiat capul.Credeam că au mai rămas doar 2 din acea mică echipă dar m-am înşelat amarnic...
Altul din mulţime li s-a alăturat.Au pornit un nou atac sălbatic dar de data asta diferenţa a fost că am putut para.Cu toţii au alunecat câţiva metrii în spate dar n-au căzut.Planul lor era să ţine tot câte 3 războinici în luptă aşa că trebuia să-i omor pe toţi odata.Încă nu ştiam cum dar speram să-mi vină o idee.Îmi venise.Planul meu era să mă folosesc de mediul din jur în avantajul meu.Tipii care erau iniţial pe stradă au făcut focuri în mai multe butoaie pentru a se încălzi,căldura nu era una prea mare.Trebuia să arunc cu acele butoaie în atacatori.Am alergat spre ele,primul butoi l-am aruncat în aer cu piciorul după care l-am propulsat înspre ei.La fel şi cu încă altele două.
Focul s-a răspândit,iar nenorociţii au început să ardă rapid din cauză că pe jos era aruncată şi motorină.Urletele lor de durere îmi ofereau în dar zâmbete.Unde stăteau restul 11 era la fel împrăştiată motorină.Am aruncat 2 butoaie şi acolo,la fel,au început să ardă şi să urle.Mai multe zâmbete îmi apăreau pe faţă.Când mai aruncasem o privire la ei erau doar cenuşă.
Se auzeau aplauze.Femeia care ieşi din mulţime acum ceva timp aplauda.
-Deci văd că mi-au ucis toţi luptătorii şi ai lăsat doar cenuşă,spunea ea în timp ce se apleca şi lua cenuşă în pumn după care o lăsa pradă vântului.M-ai impresionat,Jaxx!Ai avansat destul de mult de la ultima noastră întâlnire. adăugă cu un rânjet pe buze.
Inima mi se oprise în loc şi eram uimit,speriat şi confuz după spusele ei.
-Cinde dracu eşti şi de unde dracu îmi ştii numele? întrebam eu.
-Ei bine,cred că meriţi o explicaţie.Nu am făcut parte mereu din Dragonul Negru.Acum 15 ani am făcut parte din Dragonul Roşu.L-am antrenat pe fratele tău care e acum mort tot ce ştia şi am luat parte la botezul tău.Eram o luptătoare extrem de bună cu un grad înalt,dar am ajuns în halul ăsta.Cum?Am spus că e timpul să părăsesc Dragonul Roşu,voiam să mă retrag dar cred că ştii ce spune jurământul,că faci parte dintr-un anumit clan până la moarte,dacă pleci mai rapid eşti vânat şi ucis.Aşa că mi-a fost frică.Mi-a fost frică de moarte.A trebuit să mă alătur unui nou clan care pe atunci era destul de mic,dar care acum conduce oraşul ăsta tâmpit plin de rataţi şi de gunoaie.Ca să dovedesc că voi servi până voi muri am primit o misiune importantă.De a ucide pe cineva din Dragonul Roşu.Pe cineva pe care l-am învăţat de mic şi l-am istruit.Ştii acel asasin misterios care a venit într-o noapte şi l-a atacat pe unul dintre fii conducătorului?Asasinul care l-a ucis pe fratele tău şi a dus o luptă însângerată cu el?
Inima mi se oprise în acel moment în loc,încremenisem.Mă holbam efectiv la acea femeie,nici măcar nu mai respiram.
-Eu am fost.
