Si se pare ca o noua zi de teroare e pe cale sa inceapa. Intai alarma de la telefon care-mi indica ora 7, apoi micul dejun luat la 8 si urmeaza profesorii care sa-mi spuna ca iar am ajuns la 9 si care e problema cu mine. Mna.. de cele mai multe ori ignor toate astea si nu-mi pasa de nimic, dar azi nu stiu de ce incep sa vad si eu ce se intampla cu adevarat in jurul meu si ca ar trebui sa fiu fericita ca se termina liceul. 3 amarate de zile pana atunci si scap de cosmarul asta zilnic. Imi iau geanta mov, Conversii, imi prind parul intr-un coc nearanjat si ma urc in masina.
*
“Domnisoara, luati un loc.”
“Deci sa inteleg ca te bucuri ca plec, nu-i asa?”
“Uhm… As vrea sa pot spune ca nu, dar te-as minti.” spune directoarea
“Si de cand ar fi asta vreo problema pentru tine, Sandra?”
“Mbine, asta e tot ce am avut de zis, acum poti pleca.”
“Pa pa.”
Directoarea asta a avut multe probleme din cauza mea si asta nu ma mira de loc, adica is cea mai obraznica fata de pe aici si nu prea am prieteni. De cand am devenit asa cum sunt acum, colegii mei incearca sa ma evite pe cat de mult se poate. Dar nu e nicio problema. Stiu ca pot sa traiesc fara sa am si grija lor.
Urmeaza ora de informatica, preferata mea. Imi place ca la ora asta, profesoara nu ne da nicio atentie, iar noi putem face ce vrem. E o sala destul de mare cu vreo 40 de calculatoare noi. Cam totul e nou in scoala asta, iar asta e singurul lucru care imi place la ea. Dupa ce am intrat in clasa, mi-am luat locul din ultima banca si am inceput sa caut oferte pe net de cazare. Vara asta voi pleca in New York sau Londra definitiv, undeva departe de orasul asta. Imi e scarba de el. S-au intamplat atatea lucruri aici si vreau sa uit totul si sa incep, cum s-ar spune, “o noua viata”. In New York sunt 2 apartamente disponibile, iar in Londra doar 1. O sa merg pe Londra. Aici scrie ca trebuie sa las rezervare si totul se rezolva pe loc. Uuu, e vorba de un baiat.
Nici nu mi-am dat seama cat de repede s-a teminat ora asta si din fericire pentru noi, restu profilor ne-au lasat sa plecam acasa. Perfect. Imi adun lucrurile si cand sa ies pe usa, profesoara de informatica ma opreste.
“Natalie, am vazut la ce te uitai in timpul orei. Esti sigura ca asta vrei sa faci? Esti sigura ca vrei sa lasi in urma tot ce ai aici?”
“Imi pare rau, domnisoara Welly, dar aici n-am nimic. N-am pe nimeni aici si cred ca asta e cel mai potrivit lucru pe care sa il fac plus ca nu degeaba am strans banii pentru drum. Asta e visul meu. Vreau sa devin o persoana cunoscuta acolo si gata cu sentimentalismele astea de cacat. Pot sa plec?”
Profa a inceput sa rada si a spus:
“Sigur. O sa-mi lipseasca stilu tau ciudat. Sa te distrezi.”
“Cu siguranta asta voi face.”
*
Acasa, incep sa-mi impachetez hainele si pentru un moment imi aduc aminte de tot ce s-a intamplat, de tot trecutul meu, de tot ce urmeaza sa las in urma…
